Cultură și Societate

Ninsorile mari şi starea excepţională care le-a urmat mi-au dezvăluit un aspect oarecum pierdut de firea umană în vălmăşagul alienant al „tranziţiei”.

Cum am ajuns totuşi să fim o generaţie, în sensul larg, aşa de ocupată? În primul rând, suntem aşa ocupaţi pentru că putem. Ziua de muncă nu se mai termină la 5.00 după-amiaza, nu se mai termină de fapt niciodată. Seara, în weekend, în vacanţă, în spital, rămânem conectaţi la telefon, tabletă, laptop: verificăm email-uri, răspundem la telefon, mai fixăm o întâlnire.

S-au schimbat atâtea lucruri în lume din 1989 încoace, încât căderea regimurilor comuniste nici nu mai pare evenimentul cel mai important al epocii. Ţesătura socială se alcătuieşte astăzi altfel.

Sunt situaţii când, pentru a instaura valoarea, trebuie să părăseşti calea de mijloc şi să te poziţionezi explicit de partea binelui, chiar şi atunci când eşti conştient că generezi disconfort sau reacţii adverse.

O tabără de refugiaţi nu e doar un loc mizer în care vieţuitorii îşi doresc să se petreacă ceva bun în viitorul cât mai apropiat, ci un context care te poate bulversa pentru că astfel atingi cu degetul ceea ce nu e bine, ceea ce nu e corect, absurditatea dintr-un anumit context

Istoria măgarului ţine de spaţii culturale diferite, prin urmare de percepţii diferite. Vedem în măgar, de regulă, simbolul neştiinţei, emblema întunericului şi tendinţe satanice asociate.