Catedrala din Padova

Catedrala din Padova este dedicată „Adormirii Maicii Domnului”, fiind construită, așa cum o vedem astăzi, de Andrea da Valle, în anul 1551, urmând proiectul lui Michelangelo Buonarroti. Această catedrală a luat locul celei distruse de un puternic cutremur din anul 1117. Lucrările la actuala catedrală s-au întins pentru mai bine de două secole, fiind consacrată abia în anul 1754, lăsând totuși fațada neterminată. Ceea ce continuă să uimească încă este baptisteriul, despre care am scris în numărul trecut al revistei.

Interiorul catedralei din Padova este amplu și luminos, sub formă de cruce latină tripartită, cu trei nave, despărțite de stâlpi imenși. Aspectul monumental al interiorului atât de vast poate lăsa impresia de primire rece, dar nu pot fi neglijate importantele opere de artă pe care le deține și, mai ales, mărturiile de sfințenie ale episcopilor, dintre care ar fi de amintit sfântul Gregorio Barbarigo, al cărui trup este așezat într-o urnă, într-unul dintre altarele laterale. De asemenea, există și o icoană, pictură pe lemn, pe care Petrarca, care locuia alături de domnul din Padova, i-a lăsat-o ca testament lui Francesco da Carrara. Această operă i-a fost atribuită lui Giotto. În 1997 a fost inaugurat noul prezbiteriu, înfrumusețat cu statui ale artistului toscan Giuliano Vangi.

În sacristia catedralei pot fi admirate unele opere de artă, printre care: „Fecioara cu Pruncul”, aparținând lui Giusto de Menabuoi, și alte două opere pe pânză aparținând lui Giandomenico Tiepolo, care-i reprezintă pe sfinții Filip Neri și Ioachim Emiliani. Cripta este dedicată sfântului Daniel, altarul fiind împodobit cu basoreliefuri realizate de artistul Tiziano Aspetti.