Jubileu 2025: pelerini ai speranței

Cu ajutorul bunului și iubitorului de oameni Dumnezeu, toți cei de bunăvoință, suntem chemați, în anul Domnului 2025, să trăim un nou jubileu, al cărui unic scop este cel de a ne reînsufleți în speranța noastră, care este Cristos, și care ne-a adus și ne aduce în fiecare zi mântuirea de care cu toții avem nevoie ca de aerul pe care-l respirăm.

În acest scop, Sfântul Părinte papa Francisc, trimițându-ne Bula de convocare a Jubileului Ordinar cu titlul: „Speranța care nu dezamăgește” (Rom 5,5), scrie: „Sub semnul speranţei, apostolul Paul insuflă curaj comunităţii creştine din Roma. Speranţa este şi mesajul central al următorului Jubileu, pe care, conform tradiţiei, papa îl convocă la fiecare 25 de ani. Mă gândesc la pelerinii speranţei care vor ajunge la Roma pentru a trăi Anul Sfânt şi la cei care, neputând să ajungă în oraşul apostolilor Petru şi Paul, îl vor celebra în Bisericile particulare. Pentru toţi să poată fi un moment de întâlnire vie şi personală cu Domnul Isus, «poartă» de mântuire (cf. In 10,7.9); cu el, pe care Biserica are misiunea de a-l vesti mereu, pretutindeni şi tuturor ca «speranţa noastră» (1Tim 1,1). Toţi speră. În inima fiecărei persoane este cuprinsă speranţa ca dorinţă şi aşteptare a binelui, deşi nu ştie ce va aduce cu sine ziua de mâine. Totuşi, imprevizibilitatea viitorului face să apară sentimente uneori contrapuse: de la încredere la teamă, de la seninătate la descurajare, de la certitudine la îndoială. Întâlnim adesea persoane descurajate, care privesc la viitor cu scepticism şi pesimism, ca şi cum nimic nu le-ar putea oferi fericire. Fie ca Jubileul să fie pentru toţi ocazie de a reînsufleţi speranţa. Cuvântul lui Dumnezeu ne ajută să găsim motivaţiile sale. Să ne lăsăm conduşi de ceea ce apostolul Paul le scrie tocmai creştinilor din Roma” (nr. 1).

Și, în continuarea acestei frumoase și profunde introduceri, papa Francisc ne oferă și conținutul pe care Biserica întreagă va trebui să insiste în acest An jubiliar, pentru ca el să nu fie, înainte de toate, o simplă comemorare, ori o împlinire servilă a unei porunci a Domnului (cf. Lev 25,10 și Is 61,1-2) care, gândindu-se la binele nostru, a stabilit celebrarea acestor evenimente ale harului (nr. 6) și, în al doilea rând, Jubileul să contribuie, printr-o trăire autentică și ancorată în prezent, la eliminarea atâtor situații de conflict și de suferință din lume, care nu ne fac cinste în niciun fel nouă, bărbați și femei, trăitori în mileniul al III-lea.

Așadar, încă din introducere, Sfântul Părinte ne invită să intrăm în logica acestui Jubileu ca „pelerini ai speranței care nu dezamăgește”, o speranță al cărei nume este Dumnezeu, și care a fost făcută cunoscută tuturor generațiilor prin Fiul său Isus Cristos, și făcută posibilă de Duhul Sfânt, care „cu prezenţa sa perenă pe drumul Bisericii, este cel care iradiază în credincioşi lumina speranţei” (nr. 3).

În continuare, documentul magisterial, prezentând conținutul Jubileului, ne propune spre trăire trei mari direcții.

În primul rând, întâlnirea cu Isus, punându-ne fiecare în pelerinaj, înainte de toate, spre marile catedrale ale Bisericii, răspândite în lumea întreagă, într-un chip deosebit spre bazilica „Sfântul Petru” din Roma, unde ne vom putea spovedi și, evident, dobândi indulgența plenară, pentru noi și pentru răposații noștri dragi. Spune în această privință Sfântul Părinte: „Indulgenţa permite să descoperim cât de nelimitată este milostivirea lui Dumnezeu. Nu este o întâmplare că în antichitate termenul «milostivire» era interschimbabil cu acela de «indulgenţă», tocmai pentru că el vrea să exprime plinătatea iertării lui Dumnezeu care nu are graniţe” (nr. 23). Același fenomen s-a întâmplat și în limba română, unde termenii sunt sinonimi, noi putând nu numai să obținem indulgența dumnezeiască pentru păcatele noastre, ci și fiind noi înșine indulgenți/milostivi față de semenii noștri, pentru a fi asemenea chipului lui Dumnezeu, „care face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi!” (Mt 5,45).

În al doilea rând, în pelerinajul nostru suntem invitați să ne îndreptăm pașii spre toți oamenii, în particular, spre cei bolnavi, spre cei în vârstă, spre migrați, spre cei persecutați, spre săraci și spre generațiile tinere, care au nevoie mai mult decât oricând de a fi încurajați în acest moment al vieții lor. „Ei, din păcate, văd adesea prăbuşindu-se visele lor. Nu-i putem înşela: pe entuziasmul lor se întemeiază viitorul. Este frumos a-i vedea eliberând energii, de exemplu, atunci când îşi suflecă mânecile şi se angajează voluntar în situaţiile de calamitate şi de greutate socială. Dar este trist a vedea tineri lipsiţi de speranţă; de altfel, atunci când viitorul este nesigur şi impermeabil pentru vise, atunci când studiul nu oferă perspective şi lipsa unui loc de muncă sau de o ocupaţie suficient de stabilă riscă să anuleze dorinţele, este inevitabil ca prezentul să fie trăit în melancolie şi în plictiseală. Iluzia drogurilor, riscul încălcării şi căutarea efemerului creează în ei mai mult decât în alţii confuzie şi ascund frumuseţea şi sensul vieţii, făcându-i să alunece în abisuri întunecate şi determinându-i să facă gesturi autodistructive. Pentru aceasta Jubileul să fie în Biserică ocazie de elan faţă de ei: cu o reînnoită pasiune să ne îngrijim de copii, de studenţi, de logodnici, de tinerele generaţii! Apropiere de tineri, bucurie şi speranţa Bisericii şi a lumii!” (nr. 12).

În al treilea rând, amintind că anul 2025 coincide cu o altă dată semnificativă pentru Biserică, anume împlinirea a 1700 de ani de la Conciliul ecumenic de la Niceea (325), „piatră de hotar în istoria Bisericii”, și care „a avut misiunea de a proteja unitatea, ameninţată serios de negarea divinităţii lui Isus Cristos şi a egalităţii sale cu Tatăl” (nr. 17). De ce este importantă această comemorare, mai ales pentru noi, creștinii din România? Deoarece „la Conciliul din Niceea s-a tratat şi despre datarea Paştelui. În această privinţă, există şi astăzi poziţii diferite, care împiedică să se celebreze în aceeaşi zi evenimentul fundamental al credinţei. Printr-o circumstanţă providenţială, asta se va întâmpla chiar în Anul 2025. Fie ca acest lucru să fie un apel pentru toţi creştinii din Orient şi din Occident să facă un pas hotărât spre unitate în jurul unei date comune pentru Paşte”.

Fie ca bunul Dumnezeu să asculte rugăciunile Bisericii întregi, „ca toți să fie una” (In 17,21), în pelerinajul ei spre Dumnezeu, plini de credință, speranță și iubire.

Născătoarea de Dumnezeu Maria să vină în ajutorul nostru, să ne sprijine şi să ne invite să avem încredere şi să continuăm să sperăm.