Baptisteriul din Padova

Aflat în partea dreaptă a intrării în catedrală, baptisteriul a fost construit în formă circulară la începutul secolului al XII-lea. A suferit unele modificări în secolul imediat următor și a fost consacrat de patriarhul Iuda, în anul 1281, fiind dedicat sfântului Ioan Botezătorul.

Francesco cel Bătrân, din familia Carrara, împreună cu soția sa, Fina Buzzaccarini, au comisionat restaurarea baptisteriului, în secolul al XIV-lea și, cu această ocazie, au încredințat lucrările de decorațiune interioară pictorului Giusto de Menabuoi, artist care pictase și în bazilica „Sfântul Anton”. Baptisteriul este capodopera artistului, iar scenele pe care le reprezintă sunt din viața lui Isus și a lui Ioan Botezătorul. Înălțând privirea spre boltă, se poate contempla „Paradisul”, reprezentat fiind de mulțimi imense de sfinți, cu îngeri în jurul lui Cristos Pantocrator. În scenele care reprezintă miracolele lui Isus poate fi recunoscut și Francesco Petrarca, care locuia, în acea perioadă, într-o casă din apropierea catedralei. De asemenea, apare și figura Finei Buzzuccarini și a fiicelor ei, în episodul care reprezintă nașterea lui Ioan Botezătorul, dar lipsește Francesco, soțul ei, din cauza infidelităților lui, din ceea ce ne transmite tradiția, aceasta fiind considerat un gest de răzbunare din partea soției. Pe peretele din altar este reprezentată „Răstignirea” și „Coborârea Duhului Sfânt”, precum și unele figuri monstruoase din Apocalipsul sfântului apostol Ioan.

Căderea familiei Carrara, în anul 1405, a însemnat, din păcate, și distrugerea monumentelor sepulcrale ale acesteia, de către soldații venețieni, precum și acoperirea numeroaselor embleme ale lui Francesco cel Bătrân și a familiei Carrara.

Baptisteriul din Padova a fost restructurat de mai multe ori în secolul al XIX-lea, iar cea mai importantă restaurare a avut loc în anul 2020, pentru ca în anul următor, 2021, să fie inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO.