Sfântul Anton, tânărul frate franciscan
Poate părea surprinzător faptul că printre cei 13 patroni cereşti aleşi pentru Ziua Mondială a Tinerilor, care se va desfăşura în Portugalia, anul viitor, se regăseşte şi sfântul Anton de Padova, cel căruia îi este dedicată şi această revistă, prin care ne angajăm să ţinem legătura cu toţi cei care îl venerează, actualizând mesajul său de a evangheliza prin caritate în limbajul creştinului contemporan.
E un sfânt „devoţional”, pare să aparţină unei epoci îndepărtate, mai ales dacă ar fi să îl aşezăm alături de sfinţii Ioan Paul al II-lea, Ioan Bosco sau de fericiţii Carlo Acutis sau Chiara Badano, alte lumini de sfinţenie propuse drept modele pentru tinerii societăţii noastre cu ocazia amintită. Cu toate acestea, nu ar fi poate tocmai surprinzător, dacă ţinem cont că Santo, aşa cum este identificat în Padova, e venerat în întreaga lume ca „Sfântul minunilor”, iar în Portugalia, datorită originii sale, este numit „Sfântul Anton de Lisabona”. Ne-am format, bunăoară, o percepţie oarecum arhaică despre sfinţii de odinioară, vrând parcă să-i învăluim într-o aură/lumină inaccesibilă nouă, muritorii de rând, ca şi cum idealul de sfinţenie propus tuturor este „marcă înregistrată” doar pentru o anumită epocă istorică, neglijând, de fapt, că idealul evanghelic se poate încarna în orice timp, iar virtuţile creştine trăite de tânărul Anton, în scurta, dar intensa sa viaţă, sunt perene şi nu au termen de valabilitate. Iată, aşadar, că un sfânt care a trăit doar 36 de ani, cu opt secole în urmă, într-un context istoric mult diferit, poate reprezenta un model de trăire a vieţii creştine chiar şi în timpurile noastre, iar rolul său nu poate fi redus doar la dimensiunea „pietistă”, dar că stilul său de viaţă poate fi de actualitate pentru toţi tinerii care se află în căutarea sensului deplin al vieţii, angajându-se într-un serios proiect de discernământ vocaţional.
Nici pentru sfântul Anton nu a fost simplu în a discerne voinţa lui Dumnezeu, dar s-a lăsat în toate călăuzit de vocea Duhului Sfânt, chiar şi atunci când a îmbrăţişat carisma franciscană. Cu ocazia aniversării a 800 de ani de la acest eveniment, în scrisoarea pe care Sfântul Părinte o adresează ministrului general al Ordinului, părintelui Carlos Trovarelli, evidenţiază neliniştea sfântă care l-a caracterizat pe tânărul frate franciscan portughez de a mărturisi, prin cuvânt şi faptă, iubirea lui Dumnezeu, invitaţi fiind să-i urmăm exemplul. De asemenea, intuiţiile sale îl fac să fie atât de actual, în ciuda trecerii timpului.
În rugăciunea adresată sfântului Anton, cardinalul Angelo Comastri reliefează imaginea atât de actuală a Sfântului, cu aceste cuvinte: „Sfinte Antoane, prietenul lui Dumnezeu şi prietenul săracilor, vocea lui Dumnezeu şi a oamenilor, om puternic, capabil de a rezista celor puternici cu puterea dezarmantă a evangheliei. Astăzi, lumea are nevoie urgentă de Cuvântul divin: ajută-ne să fim vestitori neobosiţi ai lui Cristos, pe străzile întunecate ale societăţii bunăstării; ajută-ne să strigăm evanghelia cu propria viaţă, făcându-ne cu adevărat săraci, pentru a mărturisi unica bogăţie, Dumnezeu. Sfinte Antoane, tânăr îndrăgostit de Dumnezeu, astăzi, tinerilor li se fură speranţa şi sunt înşelaţi de propunerea seducătoare a distracţiilor care nu hrănesc inima; ajută-ne să ne umplem de bucurie, pentru a mărturisi bucuria adevărată care locuieşte în inima lui Cristos. Sfinte Antoane, fă-ne oameni ai tăcerii, pentru a pronunţa cuvinte pline de Dumnezeu! Sfinte Antoane, smulge-ne dintr-o viaţă mediocră, pentru a călători pe calea frumoasă a sfinţeniei, în umilinţă, curăţie şi bucurie evanghelică. Amin”.
Pace şi bine!