Mama şi dezvoltarea copilului

Cuvântul „mamă” este, cu mare probabilitate, primul cuvânt pe care fiecare dintre noi l-a rostit în viaţă. Mama este, în cele mai multe cazuri, fiinţa cea mai iubită de pe pământ. Ea este cea care ne poartă în sânul ei nouă luni de zile şi ne dă viaţă. Tocmai de aceea ea reprezintă pentru un copil totul pentru a putea supravieţui, siguranţa din toate punctele de vedere. Ea este acea bază sigură (Bowlby) de care copilul are nevoie pentru a se putea dezvolta armonios. Siguranţa pe care ea o conferă copilului prin grija ei, prin afecţiunea şi iubirea ei, prin modul ei de a fi mereu disponibilă şi de a răspunde în mod corespunzător nevoilor lui, constituie temelia solidă pe care se clădeşte personalitate celui în dezvoltare. Modul în care mama se relaţionează cu fiinţa în devenire va deveni, prin interiorizare, modul în care copilul se va raporta la sine şi la cei din jurul său. Tocmai de aceea relaţia cu această figură de referinţă primară, mama, constituie prototipul modalităţilor perceptive şi relaţionale care stă la baza personalităţii fiecăruia dintre noi. Prin funcţia de oglindire (Kohut), ce îi revine automat din rolul ei, mama este în mod direct, conştient sau inconştient, voit sau nevoit, creatoarea, ziditoarea, făuritoarea personalităţii copilului în dezvoltare. Cel nou-născut depinde în totalitate de grija, de modul de reacţie, de disponibilitatea şi de dibăcia cu care mama răspunde în mod mai mult sau mai puţin corespunzător nevoilor sale. Legătura psihologică dintre mamă şi un nou-născut este caracterizată, în mod firesc, de o simbioză totală. Disponibilitatea mamei şi abilitatea cu care ea se sintonizează afectiv (Stern) cu nevoile copilului constituie oxigenul pe care psihicul copilului îl inhalează, hrana cea de toate zilele pentru o dezvoltare psihologică armonioasă. Ce responsabilitate imensă apasă pe umerii ei! Cât de măreţ şi de o valoare inestimabil este rolul ei! Câtă dăruire şi sacrificiu i se cere pentru binele celui în dezvoltare!

Îndeplinirea acestei funcţii vitale de bază sigură cu brio depinde şi este condiţionată de experienţele ancestrale pe care însăşi mama le-a făcut în copilăria ei, de modelele operative interne (Bowlby) pe care ea însăşi le-a interiorizat în urma interacţiunilor cu figurile de referinţă primare. Modul în care personalitatea ei a fost făurită, educaţia pe care ea a primit-o, ambientul şi cultura în care ea a crescut, toate îşi vor pune amprenta pe stilul în care ea îşi va asuma rolul de mamă. Evident, nu doar trecutul, ci şi prezentul influenţează asupra modului în care ea îndeplineşte rolul de mamă. De aceea, nu sunt de neglijat nici condiţiile actuale, materiale şi psihologice, suportul pe care ea îl primeşte din partea soţului şi a altor persoane (a societăţii?) în îndeplinirea rolului ei. Cât de departe suntem la nivel social de a crea o mentalitate care să faciliteze, să susţină în mod activ acest rol vital al mamei în dezvoltarea armonioasă a copilului! Cât de important ar fi, dacă societatea, în loc să se gândească doar la producţie şi la dezvoltare economică şi tehnologică, s-ar gândi mai mult la implementarea unui sistem educaţional care să contribuie la formarea umană, nu tehnologică, funcţională şi mecanică a oamenilor! Ce frumos ar fi, dacă ar exista cursuri de pregătire pentru cei care îşi asumă rolul de mamă şi tată, în loc să existe interes pentru a nivela diferenţele biologice şi psihologice atât de fireşti dintre mamă şi tată! Dar nu vreau să cad în capcana politizării acestui discurs, ci doar să semnalez nevoia abordării responsabile şi constructive a subiectului în spaţiul public.

Există ţări unde mamele tinere se întâlnesc pentru schimbul de experienţă reciproc, locuri unde se organizează iniţiative preventive pentru evitarea sarcinilor la adolescente şi tinere, ambiente unde se oferă suport profesional mamelor care întâlnesc dificultăţi în îndeplinirea eficientă a rolului lor. Ce bine ar fi ca aceste lucruri să se întâmple cât mai frecvent! Ce frumos ar fi, dacă am înţelege că de modul cum susţinem familia, acest ambient sacru unde se formează viitoarele personalităţi ale societăţii noastre, depinde viitorul acestei societăţi!

Despre rolul mamei, literatura de specialitate ne spune multe. Ar fi binevenită o reflecţie personală şi socială asupra rolului măreţ al mamei.