Fraților, cu toții

„Fratelli tutti”, ultima enciclică a papei Francisc, publicată la 3 octombrie 2020, este dedicată unei teme stringent de actuale: fraternitatea și prietenia socială.

Titlul documentului este inspirat ca și cel al enciclicei precedente, Laudato si', tot dintr-o scriere a sfântului Francisc din Assisi, mai precis din Îndemnul 6,1 (cf. FF 155), în care Sărăcuțul din Assisi ne dă următorul sfat: „Să privim cu atenție fraților, cu toții, la Păstorul cel bun care, pentru a-și salva oile, a îndurat pătimirea crucii”.

Fraternitatea este o valoare antropologică universală, în timp ce pentru creștini este și un adevăr confirmat de Învățătorul Cristos, care i-a învățat pe discipolii săi să nu se identifice cu titluri, roluri, funcții etc., întrucât toți sunt frați (cf. Mt 23,8).

Francisc din Assisi a primit fraternitatea tot printr-un har divin - „Domnul mi-a dat frați...” (Test 14) – într-un context social marcat de ură, violență și războaie, și a fost recunoscută de Sfânta Biserică drept parte a carismei sale, dăruită cu generozitate și gratuitate tuturor oamenilor, de aproape și de departe.

Tocmai această particularitate a fraternității „fără granițe”, a dimensiunii sale universale, a deschiderii sale pentru toți, reprezintă propunerea pe care Sfântul Părinte o face lumii „pentru ca, în fața diferitelor moduri actuale de a elimina sau a ignora pe ceilalți, să fim în măsură să reacționăm cu un nou vis de fraternitate și de prietenie socială, care să nu se limiteze la cuvinte”.

Pentru a putea primi propunerea papei Francisc, înainte de a căuta posibile linii de acțiune, trebuie să ne permitem un răgaz de gândire, „în intenția de a căuta o lumină în mijlocul a ceea ce trăim”. În acest sens, documentul papal subliniază câteva dintre tendințele dominante care împiedică astăzi trăirea fraternității și a prieteniei, dintre care aș evidenția doar câteva, îndemnând pe fiecare cititor să le descopere pe celelalte, citind enciclica Sfântului Părinte: apariția unor conflicte anacronice, seducția naționalismelor închise, impunerea unui model cultural unic, pierderea simțului istoriei, noile forme de colonizare culturală, semănarea lipsei de speranță și promovarea unei neîncrederi constante, folosirea mecanismului politic pentru a exaspera, a exacerba și a polariza, lipsa unui proiect „pentru toți”, scăderea natalității și îmbătrânirea populației, izolarea persoanelor în vârstă și abandonarea lor în instituții aflate departe de familie, prezența sărăciei multor persoane în contextul posibilităților reale ale actualului moment istoric, încălcarea drepturilor umane, persistența numeroaselor forme de nedreptate, susținerea unor viziuni antropologice reductive și a unui model economic întemeiat pe profit, care nu ezită să-l exploateze, să-l rebuteze și chiar să-l ucidă pe om, sclavia și traficul de persoane, războaiele, atentatele, persecuțiile din motive rasiale sau religioase, violența domestică mai ales asupra copiilor și femeilor, tentația de a face o cultură a zidurilor, singurătatea, fricile și nesiguranța atâtor persoane care se simt abandonate de sistem ce devine un teren fertil pentru mafii, organizații criminale..., toate acestea și multe altele, fac în așa fel încât „în lumea actuală, sentimentele de apartenență la una și aceeași omenire slăbesc, în timp ce visul de a construi împreună dreptatea și pacea pare o utopie din alte timpuri. Vedem cum domină o indiferență comodă, rece și globalizată, fiică a unei profunde dezamăgiri care se ascunde în spatele înșelăciunii unei iluzii: a crede că putem fi atotputernici și a uita că suntem cu toții în aceeași barcă”.

Aș mai remarca faptul că fraternitatea și prietenia socială au fost asociate de către Sfântul Părinte în tematica generală a documentului, act necesar mai ales în contextul amintit mai sus, deși, prin natura lor, cele două valori nu pot exista decât într-o deplină unitate, după cum o cere și „spiritualitatea de comuniune” despre care sfântul Ioan Paul al II-lea a spus că este „provocarea ce ne stă înainte în mileniul care începe, dacă vrem să fim fideli planului lui Dumnezeu și să răspundem așteptărilor profunde ale lumii” (Novo millennio ineunte).