M-a impresionat mereu, dragi cititori, o imagine medievală atribuită filosofului Bernard de Chartres, care afirma că ei, adică medievalii, nu erau decât „niște pitici stând pe umerii unor giganți”, în ceea ce privește cunoașterea. Spre deosebire de această atitudine umilă, caracteristică medievalilor, care priveau cu recunoștință la moștenirea culturală și spirituală a celor din trecut, omul contemporan tinde să ignore valoarea acestuia, dorind să construiască „omul nou”, rupând legăturile cu trecutul și cu moștenirea acestuia. Se construiește astfel o „cultură a amneziei” care, eliberată de joncțiunile trecutului, nu reușește să profileze vaste și noi orizonturi, plafonându-se la ceea ce este superficial, mărunt și banal. Uităm, deseori, că tocmai stând așezați pe umerii giganților reușim să avem un orizont diferit, perspective și aspirații autentice.
Frenezia schimbării cu orice preț este, într-adevăr, un sindrom periculos, dar nici rutina nu este lipsită de riscuri. În viața spirituală, rutina poate conduce persoana spre apatie spirituală și lâncezeală, atitudini ce denotă o lipsă a iubirii profunde față de Dumnezeu. De aici naște invitația repetată la convertire din partea Bisericii, mai ales în timpurile speciale ale anului liturgic. Revista „Mesagerul sfântului Anton”, pe care o aveți acum în mâinile dumneavoastră, ținând cont de sugestiile ajunse la sediul redacției, începând cu acest număr va avea o nouă coloratură grafică, păstrându-și, totuși, caracteristicile nobile obișnuite. Va continua să ne însoțească mesajul, mereu actual, al sfântului Anton, în jurul căruia s-a format această frumoasă și numeroasă „familie antoniană”, mulțumită dumneavoastră, dragi cititori, care ați recomandat, cu iubire, această publicație a fraților franciscani conventuali din România, celor apropiați. Vă suntem recunoscători pentru receptivitatea dumneavoastră și pentru numeroasele aprecieri primite pentru toate articolele pe care le publicăm.
Manifestăm recunoștința noastră față de episcopii și preoții care au promovat „Mesagerul sfântului Anton”, dorind astfel să contribuie, prin intermediul mesajului antonian, la edificarea spirituală a credincioșilor. E un nou început, reînnoite ne sunt și speranțele pe care le purtăm în inimă. Dorim ca și dumneavoastră să rămâneți, împreună cu noi, dragi cinstitori ai sfântului Anton, mesageri ai iubirii lui Dumnezeu, aducându-vă contribuția la creșterea umană și spirituală a aproapelui.
Odată cu reînnoirea acestui proiect, este inevitabilă amintirea părintelui Petru Albert (1919-2012), de care se leagă începutul revistei. Altminteri, în editorialul de debut, spunea părintele: „ […] revista va da informații, dar mai mult de atât, vizează să formeze conștiințele, să indice omului calea pe care trebuie s-o urmeze ca să trăiască nu numai viața vremelnică, dar să atingă și destinele sale superioare”. Aspirațiile inițiale ale acestui frate de referință pentru renașterea Provinciei franciscane „Sfântul Iosif”, din România, vor continua să ne însoțească în redactarea „Mesagerului sfântului Anton”.
Cu speranța că sfântul Anton va continua să vă protejeze pașii pe drumul vieții, de la Bazilica din Padova, vă dorim tuturor
Pace și bine!
Updated on 18 februarie 2017