O altfel de tabără

O tabără de refugiaţi nu e doar un loc mizer în care vieţuitorii îşi doresc să se petreacă ceva bun în viitorul cât mai apropiat, ci un context care te poate bulversa pentru că astfel atingi cu degetul ceea ce nu e bine, ceea ce nu e corect, absurditatea dintr-un anumit context. Am avut parte de o astfel de întâlnire zilele trecute. La poalele muntelui ce trasează graniţa cu Siria, pe teritoriul Libanului, se află mai multe tabere de refugiaţi. Împreună cu un frate şi un ghid am vizitat una dintre tabere.

Cu permisiunea responsabilului intrăm… Un copil se îmbăia într-o apă nu tocmai curată. Umblăm peste tot. Vedem două femei care fac de mâncare în aer liber. Se ivesc multe feţe curioase. Ne salutăm. Graiul zâmbetului ne ajută să comunicăm din ce în ce mai bine cu cei inocenţi, cu copiii care depăşesc primii barierele… Apoi suntem invitaţi într-un cort: e un cort mărişor, în mijlocul taberei. În dialog aflăm că sunt ridicate 40 de corturi pe terenul unui localnic. Acestuia i se plăteşte pentru loc. În plus se plăteşte pentru apă şi curent. Nici lemnele pentru construirea corturilor nu au fost gratuite, iar în lunile ploioase de iarnă te întrebi cum vor sta oamenii în ele. În timp ce vorbim, un băiat de vreo 14 ani are o criză de epilepsie. Părinţii ne arată rezultatele analizelor şi ne spune de cât ajutor ar avea nevoie.

Este evidentă dependenţa de unele ajutoare care uneori ajung cu greutate. Femeile, când găsesc, lucrează pământul proprietarilor din zonă, iar pe bărbaţi îi vezi ca în Evanghelie pe la intersecţii aşteptând ca cineva să îi tocmească la lucru. Copiii în timpul verii nu au prea multe ocupaţii, iar în timpul şcolii merg la o şcoală publică din sat. Ultima parte a vizitei a fost mult mai animată pentru că am cerut permisiunea de a face fotografii. Iar pentru a fi totul mai autentic copiii au primit aparatul de fotografiat pentru a focaliza ei mai bine realitatea pe care o trăiesc.

În Liban sunt asociaţii care îi ajută. Situaţia este însă foarte dificilă căci numărul celor care au fugit din faţa războiului este foarte mare. Se vorbeşte în fond de refugiaţi în Liban, o ţară de dimensiuni destul de reduse. Această situaţie însă nu se va schimba atâta vreme cât dincolo de munţi tunetele artificiale nu încetează.