Vladimir Ghika, pelerinul fericit

18 noiembrie 2013 - 18 noiembrie 2014: pelerinajul în care moaştele Fericitului Vladimir Ghika vizitează parohiile şi comunităţile din Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti. La data publicării acestor rânduri, vacanţa estivă impune o pauză în acest parcurs. Iată câteva reflecţii după 8 luni de la începutul pelerinajului.


 


Fericitul fericeşte


„Părinte! Trebuie să vă spun ce mi s-a întâmplat!”


Auzind aceste cuvinte e ca şi cum scopul pelerinajului nostru se împlineşte cu fiecare vizită.


Şofer şi purtător de cuvânt al Fericitului Vladimir, postulatorul devine şi trezorierul evenimentelor minunate din viaţa credincioşilor care au primit haruri prin mijlocirea Monseniorului Vladimir Ghika. „Monseniorul”... credincioşii încă îl mai numesc aşa, ca şi cei care îl cunoscuseră până în 1954, şi se bucură la fel de mijlocirea lui.


„Am plecat cu autobuzul spre Bucureşti. Pe drum ne-am oprit să ne spovedim. Eu abia mergeam, cu baston, având dureri îngrozitoare de picioare de mai mult timp. Când am coborât din autobuz ca să mă spovedesc, mi-a căzut toiagul şi s-a despicat în două. În fine, am ajuns şi la Romexpo, am găsit şi scaun, deşi am ajuns târziu. La întoarcere nu am mai avut nevoie de baston şi durerile au dispărut de tot…”


Monseniorul este în plină activitate pastorală şi caritativă.


 


Sfintele Moaşte


Suntem privilegiaţi să avem osemintele Fericitului Vladimir. O serie de evenimente a făcut imposibilă pierderea acestora şi nu vom putea fi niciodată destul de recunoscători. Oameni deosebiţi au asumat rolul, cu sau fără ştiinţă, de gardieni ai sfintelor oseminte. Experţi civili, antropologi şi arheologi, au analizat osemintele din cavoul de la Cimitirul Bellu Ortodox şi ne-au asigurat că nu avem motive să ne îndoim de autenticitatea acestora: corespund întocmai staturii şi semnalmentelor anatomice ale Monseniorului şi pot fi identificate acele deformări specifice celor care stau mult timp în genunchi. La Cimitirul Bellu Ortodox fuseseră aduse de doctorul Grigore Ghika în 1968.


Conform legilor bisericeşti, rămăşiţele mortuare ale Fericitului Vladimir Ghika au fost aşezate la loc de cinste în altarul secundar din partea stângă a Catedralei Mitropolitane „Sf. Iosif” din Bucureşti. Doar două mici fragmente au fost puse în două relicvarii, unul prezentat la Beatificare, actualmente în pelerinaj, şi altul care se află la Catedrala „Sf. Vasile cel Mare” a Eparhiei Greco-Catolice de Bucureşti.


Relicva prezentată la Liturghia solemnă din 31 august 2013, este un os metatarsian I din piciorul Monseniorului, care acum continuă drumul său printre noi.


 


Fără compromisuri


A mai fost păstrat dintre osemintele Fericitului Vladimir Ghika şi un alt fragment, mai friabil, o vertebră, din care sunt desprinse aşchii pentru relicvariile devoţionale lăsate în parohiile şi comunităţile vizitate. Are valoare religioasă şi simbolică această relicvă devoţională. Un om „cu coloană vertebrală” este cel care nu face compromisuri în crezul său. Astfel trebuie să fim şi noi, iar el ne este model.


Este adevărat că timpurile s-au schimbat. Nu mai trăim vremuri de persecuţie directă şi violentă ca Vladimir Ghika. Libertatea credinţei pare a fi garantată, însă este de ajuns să fie manifestată pentru a fi întâmpinată imediat cu suspiciune.


Modelul prin excelenţă pe care ni-l oferă Fericitul Vladimir este tocmai convingerea nestrămutată a acelei prezenţe vii a iubirii lui Dumnezeu care ne întăreşte să dăm mărturia unei credinţe lipsite de compromisuri. Spunea într-o scrisoare trimisă fratelui său aflat în exil: „mă bucur că am rămas ca să trimit oameni pregătiţi în închisoare”. Încercarea anilor stalinismului în România avea acea faţă, acum se văd alte feţe ale încercării care recere o forţă şi mai mare deoarece răul este disimulat.


 


Model şi mijlocitor


Aşa îl propune Sfânta Biserică pe Vladimir Ghika de când l-a ridicat la cinstea altarelor. Un model nu doar pentru cei care se recunosc în icoana fericitului, preoţi şi persoane de vârsta a treia, care au trecut prin închisoare sau au avut de suferit din cauza regimului comunist. Datorită faptului că martiriul constituie la Vladimir Ghika fructul unei vieţi caracterizate de virtuţi, el este un model şi pentru copii şi tineri, pentru adulţi în plină dezvoltare spirituală şi căutători ai adevărului, pentru lideri civili şi spirituali, pentru cei cu sau fără titluri nobiliare şi pentru cei care se recunosc persoane simple. Pentru fiecare se găsesc în viaţa Fericitului Vladimir învăţături şi un exemplu pe cât de exigent, pe atât de motivant.


Cât priveşte mijlocirea, aşa cum aminteam la început, este la fel de evidentă ca şi până în 1954. Au trecut 60 de ani de la moartea sa în infirmeria penitenciarului de la Jilava, iar memoria lui s-a păstrat datorită experimentării dobândirii unor haruri puternice din partea Monseniorului Ghika, martir al credinţei. Această putere este revărsată în continuare peste cei care au încredere şi cer cu insistenţă ca o altă persoană, ortodoxă, care îmi povesteşte: „Genunchiul mi se umflase şi se înnegrise. Medicul mi-a spus că trebuie să mă internez şi să mă opereze până nu este prea târziu! I-am spus: Trebuie să merg la Beatificarea Prinţului Ghika şi abia după aceea voi veni. El mi-a zis: Du-te, să vedem dacă te va vindeca prinţul. Am fost la beatificare şi nu am mai avut nevoie de nicio intervenţie, genunchiul meu este bine!”


Conştienţi de marele dar al Fericitului Vladimir Ghika, în persoana şi acţiunea sa, pentru Biserica şi naţiunea noastră din trecut, prezent şi viitor, continuăm să cerem mijlocirea sa cu încredere!