Scalfari, ateul care îi iubeşte pe franciscani

Miercuri, 25 septembrie, la „Templul lui Adrian” (Roma), a avut loc întâlnirea intitulată „Curtea jurnaliştilor”, eveniment organizat, aşa cum ne-am obişnuit în cadrul acestei rubrici, de „Curtea neamurilor”. Întâlnirea, a cărei temă a fost „credinţa, laicitatea şi mijloacele de comunicare”, i-a avut protagonişti pe cardinalul Gianfranco Ravasi, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dialog Inter-religios, şi pe Eugenio Scalfari, fondatorul cotidianului italian „La Repubblica”.





Drept răspuns la întrebarea adresată de moderatorul dezbaterii - referitoare la modul în care comunicarea religioasă, morală şi axiologică a zilelor noastre se poate adapta la cerinţele unei lumi din ce în ce mai fluidă - cardinalul Ravasi a ţinut să sublinieze soliditatea a trei elemente, adoptate de Isus în propovăduirea sa, valabile şi-n ziua de astăzi: a) folosirea aşa-numitului tweet, în termeni teologici loghia, care în realitate nu este altceva decât vorba plină de sens; b) întrebuinţarea a ceea ce în televiziune se numeşte scenariu, adică a parabolei; şi, în sfârşit, c) contactul direct cu lumea: lui Isus îi plăcea să stea printre oameni, să le vorbească, să-i asculte, să-i mângâie, să-i vindece etc. Acestea sunt, aşadar, elementele primordiale ale oricărei comunicări veritabile, fără de care orice discurs devine vorbă goală, flecăreală, pură retorică.





Eugenio Scalfari, pornind de la premisa că Adevărul este ceea ce-i stă mai mult la inimă omului, a aprofundat o temă de care s-a simţit ataşat încă din tinereţea sa, şi anume aceea a profundei omenii a lui Isus, omenie pe care el însuşi a experimentat-o atunci când, la douăzeci de ani, fugind de furia fasciştilor, a aflat adăpost într-o casă de exerciţii spirituale a iezuiţilor de la Roma. „Pot să spun – a declarat el surâzând – că le datorez mult iezuiţilor. Şi cu toate acestea sunt îndrăgostit de franciscani”. De ce tocmai de franciscani? Şi ce fel de legătură ar putea exista între Adevăr, Isus şi franciscani? Ei bine, pentru Scalfari – mai bine zis pentru ateul Scalfari - Adevărul nu este o noţiune abstractă, ci mai degrabă o manifestare concretă, accesibilă mai întâi inimii şi doar mai apoi intelectului, fapt de care atât Isus cât şi Francisc de Assisi erau cât se poate de conştienţi.





A te adresa inimii, însă, înseamnă să-ţi asumi un risc extrem: acela de a renunţa la iubirea de sine. „Iată de ce eu cred că culmea religiei voastre este crucificarea, nu învierea, căci pe cruce Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului, renunţă la iubirea de sine. […] Ei bine, noi nu ne putem hazarda să credem că ne stă în putinţă să renunţăm la iubirea de sine. […] Însă m-aş mulţumi – iată de ce dialogul este important – dacă am adopta o poziţie de echilibru între iubirea de sine şi iubirea faţă de celălalt, împlinind acea zicere: «Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi»”