Un nou ev mediu?

Vi se pare normală năvala asta, așa, dintr-odată, a unor oameni din Orientul Apropiat spre Europa Centrală, cu ținte fixe: Germania și țările nordice, unde protecția socială e cea mai mănoasă? De cinci ani e acolo, în Siria, război și n-au plecat încoace decât, cine știe, câteva sute sau maximum mii de oameni anual și acum, deodată, peste patru sute de mii. Acum vreo 40 de ani, se refugiau și cetățeni ai Estului ocupat de ruși către Europa de Vest, liberă și democrată. Ei erau plasați în lagăre, cercetați, luni de zile uneori, și abia apoi li se dădea drumul în țări și orașe, pe stradă cu alte cuvinte, în timp ce aceste hoarde calcă legi și granițe, dau cu pietre dacă întâmpină vreo rezistență a polițiilor. Pentru ei nu sunt lagăre de triere? Acolo, poate, ar fi depistați care sunt adevărații nefericiți ce trebuie ajutați și care trimișii așa zisului Stat Islamic pentru a destabiliza și Europa. Umanismul ne cere să-i ajutăm pe nefericiți, dar măcar cu aceeași atenție cu care îi ajutau vesticii pe estici, nefericiți și ei, acum câteva decenii, nu multe. Și atunci nu era vorba de oameni care veneau să-și impună o altă religie, o altă civilizație, nu aduceau nici șaria, nici tratamentul barbar aplicat de arabi femeilor, ci doreau să se integreze în aceeași cultură europeană. Dar pentru ei existau legi. Pentru aceștia nu există? Au fost abrogate, fie și temporar, legile țărilor europene?


Există și persistă în lumea civilizată o imensă ipocrizie. Primul impuls când vezi oameni sărmani căutând adăpost în țările mai bogate este să speri că acestea li-l vor da. Numai că doar o mică parte dintre cei care traversează în aceste luni granițele UE, fie Schengen, fie ne-schengenizate încă, sunt oameni realmente nenorociți. Ceilalți, tineri bine echipați, par a-i fi luat pe aceștia ostatici, pentru a-i pune în față și a traversa astfel cele mai dificile obstacole. În războaiele murdare pe care alții ca ei le poartă în Orientul Apropiat, tot așa, aruncătoarele de rachete sunt plasate prin case de oameni, prin spitale sau prin alte locuri cruțate în general de bombardamente. Iar dacă aceia care li se opun trag cu tunul în astfel de cuiburi armate, cine e de vină? Cei care trag cu tunul, firește, cei care bombardează. Dar ia să n-o facă, să vedeți cum vor fi ei spulberați de armamentul rusesc plasat în casele oamenilor sau în spitale. Este un procedeu laș, cum lașe au fost și sunt toate atacurile teroriste. Pe la spate. Dar acesta este un concept al civilizației europene; islamiștii, jihadiștii nu țin seamă de astfel de reguli morale, cele ale luptei cavalerești, față-n față, ca să știe fiecare cine-i este dușmanul.


Cât despre legile țărilor pe unde trec, acestea îi lasă reci, cred chiar că nici nu-și pot închipui că așa ceva există. Ei vin cu legile lor, pe care și le vor scoate din mânecă imediat ce ajutorul social din care să supraviețuiască și să-și consolideze opiniile contrare civilizației în mijlocul căreia se află le va fi acordat. Nici prin cap nu le trece că ar trebui să se oprească, să ceară voie, să întrebe dacă sunt primiți sau nu. De fapt, e o năvală paramilitară, bine mascată, cu armamentul ascuns în spatele legilor lor medievale, cu ajutorul cărora vor instala, în cele din urmă, un nou ev mediu. Au încercat rușii, în lagărul lor, unde am căzut și noi, s-o facă și erau cât pe ce să reușească, dacă nu cumva or fi reușit și ne facem noi că nu observăm, dar aceștia, cu o altă strategie și o altă tactică, au mari șanse. Ei țintesc direct în inima civilizației europene, nu pe la margini, cum o făcuseră bolșevicii.


Să-i ajutăm pe cei slabi, să-i îmbrăcăm pe cei goi, cum spune titlul unei piese de teatru mult jucate într-o vreme și pe scenele românești, să-i hrănim și să-i îngrijim, dar să pretindem în schimbul acestor servicii gratuite un anumit fair-play, o reciprocă atenție la păstrarea identității noastre europene. Nu umilitate până își primesc drepturile altora, ale celor 23 de milioane de șomeri europeni, iar pe urmă atacuri și incendieri, așa cum am văzut de atâtea  ori în Franța, Marea Britanie, ba chiar și în Statele Unite ale Americii. Date fiind diferențele imense de mentalitate și, deci, de civilizație dintre noii veniți și locuitorii acestor țări, ar trebui, poate, să fie supravegheați cu toții zi de zi și luni sau ani în șir. Dar cam ce aparat ar trebui pus în funcțiune pentru asta? Cam câți agenți, secreți sau nu, ar trebui angajați numai pentru noii veniți? S-a gândit, oare, cineva la asta? Și dacă ar începe o cercetare la sânge așa cum li se aplica refugiaților din lagărul comunist, n-ar fi paralizate o mulțime de instituții care ar trebui să se ocupe numai cu asta?


De fapt, islamicii știu că preceptele creștine cer să-ți împarți bucata de pâine cu cei mai puțin avuți decât tine și profită de asta în prima fază, pentru ca în a doua sau în a treia să schimbe tactica și, conform preceptelor ISIS, să înceapă ei prigoana împotriva tuturor creștinilor, dacă nu vor să adopte religia lor. Și atunci s-a dus toleranța cu care ne mândrim atât, noi, europenii, s-a dus multiculturalismul.


Un obicei prost al celor civilizați este să se acuze mereu că nu fac destul pentru alții. Numai că acești alții n-ar mișca un deget pentru ei, decât doar ca să le dea una-n cap. Sunt prea multe subiecte de meditație pentru europenii care primesc sute de mii de emigranți acum și vor primi cine știe dacă nu tot atâtea lovituri mai târziu. Unul dintre cele mai acute este, poate, chiar pierderea credinței în majoritatea țărilor vestice, așa cum o dovedesc statisticile citate chiar de media de acolo. Astfel, se face loc unei credințe străine și opuse celei creștine, care a impus, totuși, legile de conviețuire civilizată unei lumi întregi.


Nu mai departe decât în țara noastră, România, îndrăznesc să spun creștină pentru că nu sunt eurodeputat sau ministru ca aceia din Italia sau Franța care au îndrăznit să spună ceva similar despre țările lor și au pățit-o, se vorbește despre construirea unei mari moschei. Știe cineva ce ar păți un creștin, catolic sau ortodox, dacă ar cumpăra un teren în Arabia Saudită și s-ar apuca de construirea unei biserici? Toleranță să fie la noi, dar numai dacă ea se reflectă și dincolo. Numai așa am putea ajunge într-o fază a înțelegerii reciproce, nu zic la ecumenism, dar măcar în aceea a acceptării unora de către alții, de ambele părți.


Nu ar fi corect să-i silești pe musulmanii care vin acum, în valuri, în Europa, să treacă la creștinism, dar cu o condiție: să-și practice religia la ei acasă și în locurile de cult, nu pe străzi, nu în locurile publice. Căci ajutoarele sociale ale creștinilor sunt bune, dar religia lor nu. O logică de ev mediu, vorba lui Romulus Guga, întâmplător.