Stereotipurile și prejudecățile – bariere în cunoașterea și acceptarea aproapelui

Stereotipurile și prejudecățile ne influențează viața de zi cu zi, iar în anumite împrejurări operăm cu ele, în ciuda faptului că ne credem lipsiți de prejudecăti. Nu de puține ori ele pot deveni bariere în comunicarea, cunoașterea și acceptarea celor din jurul nostru; din acest punct de vedere trebuie să avem disponibilitatea de a lupta cu propriile noastre prejudecăți, astfel încât să nu ajungem în situații de discriminare, marginalizare, respingere sau excludere a unor semeni pe motive subiective, influențate de stereotipuri și reprezentări eronate despre alții (adesea observăm că atitudinea și conduita noastră față de un străin este influențată de felul cum arată sau cum este îmbracată persoana respectivă).  





Stereotipurile reprezintă idei fixe, deformate, gânduri superficiale, mituri camuflate sau păreri comune, în general greșite, pe care oamenii le au în legătură cu diverse persoane, situații, lucruri, fenomene, prin care creierul nostru încearcă să simplifice realitatea complexă, astfel încât mintea și corpul să dezvolte răspunsuri automate la stimuli similari; ele fac parte din moștenirea noastră culturală și se transmit în timp la fel ca și normele sociale, obiceiurile, tradițiile (sunt studii care arată prezența stereotipurilor chiar la vârste mici, de 6-7 ani). Prin urmare, noi sutem contaminați încă din copilarie cu anumite idei, mesaje, informații care ne conturează stereotipurile și în baza cărora ne activăm prejudecățile (spre exemplu, pisica neagră și numărul 13 aduc ghinion, bărbații nu au voie să plângă, sarea vărsată aduce ceartă în familie, nu te întoarce din drum pentru că o să ai ghinion toată ziua etc). Pe masură ce creștem stereotipurile tind să ne amorţească simţurile şi gândirea, ne încorsetează existența și odată internalizate, în propriul sistem de gândire, ele ne transformă în adevăraţi roboței care pun în aplicare tot felul de clișee și „soft-uri” primite de la familie, prieteni, mass-media etc., ulterior ele fiind îmbogăţite prin propria noastră contribuţie. Și uite așa începem să credem că băieţii sunt superiori fetelor, că idealul de frumuseţe feminin se traduce prin dimensiunile 90-60-90, că este suficient să ai bani pentru a deveni cineva etc.


Prejudecățile se referă mai degrabă la o anumită opinie preconcepută, raționament eronat, recție emoțională, poziție, atitudine sau tendință globală, pro sau contra, favorabilă sau defavorabilă, față de una sau mai multe persoane, în baza apartenenței lor un anumit grup sau la o anumită etnie, cultură, religie, clasă socială sau influențate de alte caracteristici personale. Atât stereotipurile cât și prejudecățile pot fi înțelese ca niște filtre de protecție dezvoltate de om împotriva afluxului de informații pe baza cărora judecăm evenimente, situații, oameni, fără o cunoaștere directă, personală sau doar după o cunoaștere superficială; ele ne limitează înțelegerea corectă și obiectivă a unei realități și construiesc bariere, adesea foarte rigide la influențe raționale și în comunicarea sau interacțiunea cu cei din jurul nostru.


De cele mai multe ori stereotipurile și prejudecățile ne determină să dezvoltăm și să folosim etichete la adresa celorlalți, fără să conștientizăm efectul și impactul lor asupra persoanelor în cauză. Nu-i mai puțin adevarat că aceste etichete, imediat după rostirea lor, ne creează iluzia unei stări de liniște, de eliberare și satisfacție, fără să anticipăm efectele și costurile pe termen lung (se spune că cele mai dureroase răni sunt cele provocate de cuvinte și nu cele fizice).





Momentul adevărului: De ce ne grăbim să catalogăm acţiunile și comportamentul celor din jur ca fiind bune sau rele şi niciodată nu admitem că deciziile umane sunt relative şi ţin de mai mulţi factori? Oare prima impresie despre ceva sau cineva nu este influențată adesea de prejudecățile noastre? Ce simți atunci când cei din jur te analizează pe baza unor stereotipuri și prejudecăți? Ce-ar putea să te determine să lupți cu propriile stereotipuri și prejudecăți?





Epilog: Construirea propriei personalităţi ar trebui să reprezinte un proces prin care să ne afirmăm propria voce şi să evităm şablonările care ne îngustează perspectivele. Din punctul meu de vedere cred că este mai puțin important să arătăm celorlalți cât de lipsiți de prejudecăți suntem; mai important ar fi să arătăm cât de mult luptăm împotriva propriilor prejudecăți și cât de mult reușim să învingem în această luptă. Nu-l poți înțelege și respecta pe cel de lângă tine până când nu accepți să lupți cu propriile prejudecăți. Omul care are prea multe prejudecăți nu se va putea bucura de propria sa libertate și va găsi mult mai greu calea spre adevăr