Mai păstrasem încă o oarecare reticență în privința idealului trăirii și promovării spiritului serafic din partea Papei iezuit ce a dorit să-și însușească numele Părintelui Francisc, până în ziua de 18 iunie a.c., atunci când a fost dat publicității textul celei de-a doua Scrisoare Enciclică a Sanctității Sale, intitulată „Laudato si’. Despre grija pentru casa noastră comună”, text ce confirmă de fapt sensibilitatea și apropierea Sfântului Părinte față de sfântul Francisc, de iubirea lui pentru creație și pentru frumos. Titlul însuși face o trimitere explicită la „Cântecul creaturilor”, imn compus de sfântul Francisc, considerat ca fiind textul poetic cel mai vechi din literatura italiană.
Concomitent lecturării diferitelor reacții și reflecții la această Enciclică, am găsit o frumoasă parabolă a teologului Heidelberg Klaus Berger, așezată la sfârșitul cărții sale „Isus”, pe care aș dori să v-o împărtășesc. Spune teologul: „Într-o zi ne va fi prezentată nota de plată pentru lumina soarelui și pentru foșnetul frunzelor, pentru zăpadă și pentru vânt, pentru iarbă și apă. Pentru aerul pe care l-am respirat și privitul stelelor seara sau noaptea. Într-o zi va trebui să plecăm și va trebui să plătim. Nota, vă rog! Iar stăpânul casei, surâzând, va spune: Am plătit eu totul, până la marginile pământului. A fost plăcerea mea”.
Frumusețea și bogăția creației pe care le contemplăm zilnic, dragi cititori, nu sunt bunuri care ne aparțin și pe care le puteam exploata fără a ține cont de unele criterii obiective. Ne-au fost încredințate în dar de Dumnezeu. Transformările climatice, lipsa apei, deteriorarea calității vieții umane, degradarea socială sunt problematici și preocupări ce ar trebui să ne îngrijoreze pe toți, tocmai în virtutea recunoașterii pământului pe care trăim ca un mare dar din partea Creatorului. Reflecția Sfântului Părinte este în același timp dramatică, dar și plină de speranță. Sfântul Părinte speră într-o transformare semnificativă, într-o nouă umanitate, chiar și atunci când vorbește despre dezastrele de care este cuprinsă planeta. Este nevoie de însușirea unei alte atitudini față de ceea ce constituie „casa noastră comună”. Responsabilitatea pe care o avem nu este doar față de noi înșine, dar este îndreptată și spre generațiile care vor urma. Cum ne îngrijim și cum va trebui să arate „casa noastră comună” care va fi casa lor? Protejarea creației, a ambientului în care trăim, reprezintă de fapt protejarea persoanei și a viitorului pe care îl făurim. Suntem invitați să avem aceeași privire și capacitate de a fi surprinși de măreția și frumusețea creației pe care le avea sfântul Francisc. „Umpleți pământul și supuneți-l” este invitația lui Dumnezeu din Geneză pe care Papa Francisc o repetă deseori în această Enciclică. Suntem învăluiți constant de generozitatea lui Dumnezeu care se manifestă în creația Sa, dar se pare că am pierdut capacitatea de a ne surprinde, de a ne mira în fața acesteia, ca și cum lucrurile își urmează cursul lor firesc, nerecunoscând în aceasta mângâierea suavă și plină de iubire a lui Dumnezeu. În „Cântecul Creaturilor”, sfântul Francisc vorbește despre pământ ca soră și mamă. Exploatarea resurselor în mod iresponsabil a făcut ca această soră să strige acum spre noi din cauza răului provocat. „Am ajuns să ne vedem pe noi înșine ca stăpânii ei, îndreptățiți să o vandalizăm după bunul plac”, spune Sfântul Părinte. Casa noastră comună a fost rănită, așa cum nu se mai întâmplase în ultimii două sute de ani. Se cere mai multă responsabilitate și pentru dezvoltarea țărilor mai sărace și eradicarea sărăciei.
Dragi cititori, pe chipul fiecărei persoane este oglindită imaginea lui Dumnezeu, chiar dacă denaturată din cauza păcatului. Sfântul Anton ne spune că prin Duhul Sfânt a fost refăcută și iluminată, iar așa cum o persoană se recunoaște după chip, tot la fel, Dumnezeu Tatăl se recunoaște în Fiul. Reflecția Sfântului Părinte asupra ambientului ne conduce inevitabil la contemplarea chipului lui Dumnezeu înscris în fiecare persoană. Suntem într-un anotimp propice contemplației măreției și frumuseții creației. Vă invităm să treceți dincolo de măreția creației pentru a contempla măreția Creatorului. Încă se mai oglindește în viața noastră imaginea sublimă a lui Cristos, Întrupat pentru a ne reconcilia cu Tatăl și pentru a retrezi în noi nostalgia armoniei inițiale. În infinita sa iubire a plătit prețul fericirii noastre și ne-a redat pacea și libertatea interioară. El să vă fie bucuria și speranța vieții de fiecare zi!
Pace și bine
Updated on 20 octombrie 2016