Vinovăție și responsabilitate

Atunci când vorbim despre sentimentele de vinovăție, distingem între acele sentimente de vinovăție care apar în noi deoarece am greșit efectiv cu ceva, de exemplu am provocat în mod voit un rău unei persoane, și sentimentele de vinovăție pe care le simțim, dar care nu sunt raportate la nici un obiect real. Cum am putea face diferența între ele?

Începând cu acest număr, ne vom lăsa ghidați în călătoria noastră de volumul De ce mereu mie? Mecanismele care influențează relațiile: recunoașterea și depășirea lor, care îi are ca autori pe Anselm Grün și Hsin-Ju Wu. Pentru a ajunge la soluții, vom urmări, preponderent, o abordare biblică, deoarece însăși Biblia reprezintă un izvor subtil de intuiții psihologice.  

Ne întrebăm: Care este originea sentimentelor de vinovăție? Oare sunt regulile și părerile părinților noștri o influență subconștientă în viața noastră? Sau reprezintă senzații care semnalează o boală sufletească, asemenea unei depresii?

Psihologia afirmă că sentimentele de vinovăție apar atunci când încălcăm o poruncă sau o regulă care se aplică în societate sau în familie. Regulile familiei sunt interiorizate de noi încă de mici copii și formează așa-zisul Supra-Eu. Multe sentimente de vinovăție sunt produse de acest Supra-Eu. De exemplu, când o mamă se odihnește, se simte vinovată deoarece crede că ar trebui să își dedice tot timpul copilului și să nu aibă grijă de ea.

De asemenea, este necesar să facem o distincție și între a ne simți vinovați și asumarea propriei responsabilități. Remușcarea conștiinței, reprezentând simptomul sentimentului de vinovăție, ne privează de energia vitală. Pentru om, însă, este important să-și asume responsabilitatea. Viktor Frankl, fondatorul logoterapiei și analizei existențiale consideră că acest lucru este parte din demnitatea umană. Acceptându-ne vina în termeni de responsabilitate suntem stimulați să ne schimbăm viața.

Pentru a-și înțelege și accepta vinovăția, omul trebuie să experimenteze recunoașterea și acceptarea necondiționată, întrucât vinovăția nu o separă de demnitatea sa și nici de Dumnezeu.