Te așteptăm

Tu vii la noi, Antoane bune,

Nu doar purtat în chip de moaşte.

Cereasca ta înţelepciune

Întreaga lume-o recunoaşte.

Te recunosc ca sfânt creştin

Şi te respectă chiar păgânii.

Îţi ies în cale şi se-nchin

Copiii, tinerii, bătrânii.

De ziua ta cu flori sfinţite

Românii vin de prin cătune,

Oraşe, sate-nsufleţite,

Te-ntâmpină, Antoane bune.

Te-au aşteptat să te atingă

De veacuri multe-adânc pioşii,

Evlavia să nu se stingă,

Să se trezească credincioşii

La dragoste şi la speranţă,

La legea sfântă a iubirii,

Smerenie şi toleranţă,

Râvnind la pacea nemuririi.

Când sfinţii se întorc acasă

Cu pâine şi cu vin pe masă,

Să îi ieşim-nainte-anume,

Căci Sfântul se întoarce-acasă:

Acasă-a lui e-ntreaga lume.

A colindat mii de ocale

Opt secole pe-ntreg pământul,

Şi-acum îl întâlnim pe cale,

Să ne primească nouă cântul.

Şi rugăciunea de iubire,

De cerere, de vindecare.

Şi gând pios de mulţumire

Străbate azi pe fiecare.

Creştinii-i duc într-una dorul

Şi-l preamăresc, căci i-a fost datul

Să poarte-n braţe Pruncuşorul

Ce lumii-a ridicat păcatul.

(Fragmente din volumul Când sfinţii se întorc acasă, Editura Arionda)