În taina tăcerii, liberi în Cristos

Impresionează, dragi cititori, dialogul dintre Ivan și Alioșa Karamazov, în care ne este relatat procesul lui Isus, în capitolul „Legenda Marelui Inchizitor”, din grandioasa operă „Frații Karamazov”, a marelui autor rus Dostoievski. „Legenda Marelui Inchizitor” înscenează o întoarcere intermediară a lui Isus, așezată între prima venire și parusie, o întoarcere plasată în Spania, la Sevilla, în timpul inchiziției. Dincolo de conotațiile anticatolice atribuite acestei opere, frapează întâlnirea dintre Cristos și Marele Inchizitor, din care se desprind câteva tematici esențiale caracteristice existenței umane: răul, libertatea, adevărul și iubirea.

Succint, spre rememorare, voi prezenta acțiunea. Isus vine doar pentru câteva clipe printre oameni, este recunoscut și întâmpinat cu osanale, oamenii doresc să îi atingă mantia și el îi binecuvântează. În drum spre catedrală, învie o copilă din morți. În fața catedralei, este așteptat de cardinal, Marele Inchizitor. Acesta îi refuză binecuvântarea, nu-i adresează nici măcar un cuvânt, pare deranjat de această prezență neașteptată și poruncește străjerilor să îl întemnițeze. Marele Inchizitor simte ca pe o perturbare a ordinii publice această revenire a lui Cristos, astfel încât, ziua următoare va trebui condamnat la arderea pe rug, ca pe unul dintre cei mai nelegiuiți dintre eretici. Acuza cea mai gravă adusă lui Cristos este aceea de a fi lăsat oamenilor libertatea de a alege, Marele Inchizitor considerând liberul arbitru ca fiind un chin pentru oameni, o idee detestabilă. Aici se pot întrevedea unele nuanțe malefice ale fostului regim ateist, ce stârnește încă nostalgii incomprehensibile printre unii care mai tânjesc după oalele de ceapă din Egipt, fiind incapabili să aprecieze libertatea ca element constitutiv al fericirii, preferând sclavia unui stat organizat utopic, care îți garantează o falsă fericire, dar care îți suprimă toate drepturile. Aceasta este, în realitate, doctrina expusă de Marele Inchizitor, la sfârșitul monologului său, în care Cristos tace, acceptându-și, cu resemnare, soarta. Sărutul dat Marelui Inchizitor este unicul său răspuns, în urmă căruia inchizitorul renunță la condamnare, dar îl îndeamnă autoritar pe Cristos să se întoarcă de unde a venit și să nu-l mai tulbure niciodată, niciodată. Una dintre trăsăturile esențiale evidențiate de „Legenda Marelui Inchizitor” este suprimarea libertății. În timp ce manifestarea lui Cristos este pusă sub semnul iubirii, blândeții, tăcerii, bunătății, discreției, cea a cardinalului inchizitor este autoritară, expansivă, năvălitoare, sufocantă.

Nu întâmplător, dragi cititori, am evocat acest capitol dostoievschian. Situația dramatică prin care trece întreaga omenire a suscitat în mulți rebeliune și disconfort. În fața atâtor situații de suferință și tristețe, și-au regăsit locul întrebări existențiale profunde: Unde este Dumnezeu? De ce tace? De unde provine răul? De ce permite? Dacă acesta este Dumnezeu, atunci nu este Dumnezeul meu, nu e Dumnezeul în care eu să cred, nu e Dumnezeul inimii mele... Uităm însă că ispita unui mesianism triumfalist a caracterizat aspirațiile dintotdeauna ale omului. Dorim un Dumnezeu autoritar, puternic, orgolios, măreț... asemenea chipului nostru. Uităm că, de fapt, nu Dumnezeu a fost creat după chipul nostru, dar noi am fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, manifestat în Isus Cristos, care își însușește întru toate umanitatea noastră, în afară de păcat, care suferă în tăcere, care mântuiește și vindecă, care moare și învie, pentru a ne mântui. Tăcerea lui Dumnezeu, în tăcerea reală a lui Cristos în fața lui Pilat sau în cea imaginară în fața Marelui Inchizitor, nu e o tăcere implacabilă, neputincioasă, dar o tăcere mistică, enigmatică, transformatoare. E o tăcere de redescoperit, asemenea tăcerii sfântului Francisc înaintea Crucifixului care i se manifestă, pentru a ști să apreciem libertatea în Adevăr, bucuria în Cristos, iubirea în Iubire. Doar atunci vom uita de sclavia din Egipt și vom gusta adevărata libertate, pentru a ne redescoperi fii în Cristos, pentru a trece de la moarte la viață!

Cristos a înviat! Pace și bine!