Sub semnul pâinii sfântului Anton

Pentru cinstitorii sfântului Anton, pe lângă imaginile clasice care îl reprezintă pe sfântul portughez, devin familiare chiar şi reprezentările mai puţin cunoscute. Astfel, pe lângă simbolul crinului, al focului sau al pruncului Isus, se adaugă pâinea ca semn distinctiv al Sfântului minunilor.

La bazilica „Sfântul Anton”, în cadrul unei sfinte Liturghii din prima duminică din lună, se binecuvântează pâinea care, mai apoi, este distribuită pe esplanada sanctuarului antonian. Acest gest s-a răspândit şi în alte biserici franciscane, mai ales de sărbătoarea sfântului Anton, când se binecuvântează pâinea, dar şi crinii sau copiii.

O astfel de iniţiativă este legată de Opera „Pâinea celor săraci”, care în trecut era prezentă în foarte multe biserici. Chiar şi astăzi, fraţii de la bazilică se ocupă de două opere caritative importante: „Caritasul antonian” şi Opera „Pâinea celor săraci”, opere ce exprimă în forme foarte actuale şi diversificate ajutorul material faţă de cei săraci, prin generozitatea cinstitorilor Sfântului minunilor, prin intermediul „Mesagerului sfântului Anton”.

Însă această operă îşi găseşte originea într-un episod din viaţa sfântului Anton, episod reprezentat de mulţi artişti: miracolul micuţului Tommasino. Avea doar doi anişori Tommasino, fiul unor părinţi exemplari ce locuiau aproape de conventul fraţilor franciscani, în care locuia şi fratele Anton. Într-o zi, lăsându-l doar pentru puţin timp nesupravegheat, mama l-a găsit înecat într-un recipient cu apă. Credincioasa mamă nu s-a resemnat, ci a alergat repede la conventul fraţilor, încredinţându-l, cu deosebită credinţă, pe micuţul Tommasino sfântului Anton, făcând şi o promisiune, anume că se va angaja că va aduce mereu la convent pâine pentru cei săraci, atât cât va cântări copilul. Prin mijlocirea sfântului Anton, copilul este readus la viaţă, mama îşi menţine promisiunea şi opera se răspândeşte la început sub numele „greutatea copilului”.