Simplitatea – calea spre armonie şi echilibru

Mulţi oameni apreciază lucrurile simple, naturale, care ne încântă simţurile şi care ne ajută să regăsim liniştea interioară, starea de bine şi armonia cu tot ce-i în jurul nostru. Din păcate observăm cum lumea în care trăim ne complică din ce în ce mai mult viaţa, timpul trece mai repede, ne irosim resursele în acumulări materiale, alergăm după lucruri efemere, unele din aspiraţiile noastre devin obsesii, consumismul ne iluzionează că tot ce-i în jurul nostru se poate vinde sau cumpăra, inclusiv fiinţa umană, viaţa, calea spre lumea de dincolo. Paradoxal, cu atâtea facilităţi, oportunităţi, tehnologii şi noi descoperiri ale ştiinţei, viaţa noastă ar putea părea mai simplă, mai comodă, mai confortabilă, în comparaţie cu a semenilor noştri care au trăit înaintea noastră, în epoca pietrei, a fierului, a bronzului sau chiar în epoca de aur!; cu toate acestea numărul celor trişti, nefericiţi, alienaţi este în creştere.





Cei mai mulţi acţionează după principiul: să am cât mai mult, ca să  fiu mai fericit! Numai că mai multul devine prea puţin şi niciodată nu ştim dacă şi când e timpul să ne oprim din agoniseală sau, mai grav, dacă ne mai putem opri din această alergare după mai mult, situaţie în care suntem deja sclavii consumismului; altfel spus, „lucrurile pe care le deţii, ajung să te deţină”, cum bine sesiza Chuck Palahniuk în cartea sa Fight Club. Spre exemplu, unii sunt dependenţi de smartphone, de iPad şi conexiunea la internet, de valoarea contului din bancă, de dorinţa de a arăta celorlalţi bunăstarea sa tradusă în aspectul şi mărimea casei, marca maşinii, diverse produse de firmă etc. Un om care încearcă să impresioneze cu asta, se foloseşte de aparenţe pentru că înăuntru său nu mai are nimic, resimte un mare gol care-l îndepărtează de lucrurile frumoase şi valoroase, tocmai prin simplitatea lor. Ce fac cei mai mulţi atunci când rămân fără aceste agoniseli efemere? Încep să (re)descopere simplitatea şi adevăratele valori ale vieţii. În momentele lor de sinceritate cu sine reuşesc să înţeleagă că un om cu cât are mai puţine lucruri cu atât este mai fericit, cu cât are mai puţine de pierdut cu atât ajunge să accepte riscurile şi provocările vieţii fără frică, cu mai mult curaj. Altfel spus, descoperim că atunci când nu ai nimic de pierdut ai şansa să ajungi ceea ce ţi-ai dorit şi ai curajul să faci ceea ce îţi place! Cu cât eşti mai simplu, cu atât arăţi mai natural, mai autentic. De ce să cauţi mereu etichete pentru a arăta cine eşti? Oricum în aglomeraţia şi agitaţia din jurul nostru trecem neobservaţi! Pe când dacă accepţi şi practici simplitatea autentică, atragi atenţia, ieşi în evidenţă, eşti apreciat, devii important!





Momentul adevărului: Simţiţi uneori nevoia să atrageţi atenţia asupra voastră? În ce mod procedaţi, la ce strategii apelaţi? (aici industria cosmetică le vine în ajutor celor care nu sunt satisfăcuţi de imaginea proprie, la fel şi unele profesii sau servicii relativ recente: hair-stylist, make-up artist, designer vestimentar, chirurgie estetică etc.). Vă deranjează kitsch-ul? Ce vă relaxează sau vă binedispune cel mai mult? Vă tentează ideea de a vă vedea într-o ipostază care să-i surprindă sau să-i şocheze pe cei din jur?





Epilog: Unii ies în evidenţă doar prin simplul fapt că deschid gura şi lasă să iasă din ea orice! E cel mai ieftin mod de a ieşi în evidenţă sau de a cerşi atenţia celorlalţi! Alţii caută simplitatea fără să ştie cum arată. Filosoful francez Denis Diderot spunea că „tot ce este obişnuit este simplu, dar nu tot ce este simplu este obişnuit. Simplitatea este unul din principalele caractere ale frumuseţii; ea este esenţială sublimului”. Dar poate şi mai relevante sunt cuvintele eseistului american Charles D. Warner: „Simplitatea înseamnă să faci călătoria acestei vieţi doar cu bagajul strict necesar”