Sanctuarul sfântului Leopold Mandic

Ne-am perindat, dragi cititori, în aceşti ultimi ani, prin bazilica dedicată sfântului Anton, făcându-vă cunoscute cele mai importante opere şi amintind numeroşi artişti, de la Giotto la Donatello, la Altichiero sau Tiziano, toţi având o contribuţie deosebită în tot ceea ce înseamnă complexul antonian.

Începând cu acest număr, vom face câte o călătorie în afara bazilicii, dar nu vom părăsi Padova, pentru a cunoaşte alte locuri şi personaje, destul de semnificative pentru acest oraş. Ne vom întâlni cu Galileo Galilei sau Dante, dar nu vom uita de sfinţii prezenţi în oraş, de la sfântul Luca evanghelistul la sfântul Grigore Barbarigo, sfânta Iustina sau sfântul diacon Daniel. Vom începe însă cu sfântul frate capucin Leopold Mandic, intrând în sanctuarul care îi este dedicat. Principala sursă de inspiraţie va fi o carte intitulată Padova. Le 100 meraviglie (+1), apărută la Editura „Typimedia”, prin grija autorilor Nicola Cesaro şi Claudio Malfitano.

Sfântul Leopold Mandic (12 mai 1866 – 30 iulie 1942) a fost pentru mulţi ani confesor la Padova, fiind neobosit în slujirea sa şi foarte apreciat pentru sfaturile pe care le dădea. S-a născut în Dalmaţia, la Castelnuovo di Cattaro (azi, Muntenegru), având o înălţime de doar 1,35 cm, dar de o înălţime spirituală deosebită. A fost canonizat de sfântul Ioan Paul al II-lea în anul 1983 şi lui i s-a dedicat vechea biserică a „Schimbării la Faţă”, acolo unde a activat pentru mulţi ani, ce aparţine capucinilor încă din secolul al XVI-lea. În fiecare zi, foarte mulţi pelerini merg să-l venereze sau să-i viziteze cămăruţa unde spovedea, loc care, printr-o minune prevestită chiar de sfântul Leopold, a rezistat bombardamentului din ziua de 14 mai 1944. Tot sanctuarul fusese distrus. Ziua naşterii sale, 12 mai, devine şi ziua sărbătorii sale liturgice.

Cu ocazia beatificării din ziua de 2 mai 1976, sfântul papă Paul al VI-lea spunea: „Eu l-am cunoscut; da, era un religios sfânt. Dar particularitatea virtuţilor eroice şi carismatice a fericitului Leopold era alta; cine nu ştie? A fost ministrul ascultării spovezilor”.