Regina sfântului Rozariu

Cea mai frumoasă devoţiune prin care poporul creştin o cinsteşte pe Fecioara Maria este recitarea sfântului Rozariu. Pentru care motiv creştinii recită cu atâta ardoare rugăciunea Rozariului? Pentru că Rozariul este „arma” cea mai puternică în lupta spirituală. Cu ea putem obţine cele mai mari victorii împotriva ispitelor Celui Rău. Uneori, avem impresia că rugăciunea Rozariului este ceva monoton, o rugăciune pentru persoanele vârstnice. Aceasta este o concepţie eronată care se datorează puţinei cunoaşteri a rugăciunii Rozariului. Cine recită această rugăciune îşi propune să mediteze în mod succint evanghelia. Sfântul papă Ioan Paul al II-lea, scriind despre importanţa sfântului Rozariu, afirma: „De fapt Rozariul, deşi este caracterizat de aspectul său marian, este o rugăciune profund cristologică. În sobrietatea elementelor sale, concentrează în sine profunzimea întregului mesaj evanghelic, constituind un fel de compendiu al acestuia. În el răsună rugăciunea Mariei, veşnicul ei Magnificat pentru opera întrupării mântuitoare începută în sânul ei feciorelnic. Prin el, poporul creştin învaţă la şcoala Mariei, pentru a se lăsa iniţiat în contemplarea frumuseţii chipului lui Cristos şi în experimentarea profunzimii iubirii sale. Prin Rozariu, creştinul dobândeşte belşug de haruri, ca şi cum le-ar primi din înseşi mâinile Maicii Mântuitorului” (Scrisoarea apostolică Rosarium Virginis Mariae, nr. 1).

Cine îşi propune să recite sfântul Rozariu trebuie să conştientizeze faptul că această rugăciune invită la contemplaţie; suntem chemaţi să privim cu ochii credinţei întreaga viaţă a lui Isus Cristos şi să o medităm. În felul acesta, recitând Rozariul, creştinul se asemănă cu Fecioara Maria care „păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei” (Lc 2,19). Sfântul papă Paul al VI-lea afirma: „Fără contemplaţie, Rozariul este trup fără suflet, iar recitarea lui riscă să devină o repetare mecanică de formule şi să se împotrivească avertismentului lui Isus: «Când vă rugaţi, nu spuneţi vorbe multe ca păgânii. Ei îşi închipuie că datorită vorbăriei lor vor fi ascultaţi» (Mt 6,7). Prin natura sa, recitarea Rozariului cere un ritm liniştit şi o oarecare zăbovire în reflecţie, care să favorizeze, în cel care se roagă, meditarea misterelor vieţii Domnului, privite prin inima aceleia care a fost cea mai apropiată de Domnul, şi dezvăluie bogăţii de nepătruns” (Exortaţia apostolică Marialis cultus, nr. 47).

Dacă rugăciunea Rozariului nu ar fi fost importantă pentru viaţa creştinului, cred că Fecioara Maria, în apariţiile ei de la Lourdes, nu ar fi purtat Rozariul, iar la Fatima nu le-ar fi cerut celor trei păstoraşi să recite rugăciunea Rozariului în fiecare zi. Pentru importanţa sa, Rozariul a fost recomandat cu multă insistenţă de ultimii pontifi ai Bisericii noastre. În orice trebuinţă spirituală sau materială, creştinul poate apela la rugăciunea Rozariului, cerând de la Dumnezeu Tatăl prin Fiul, Isus Cristos, cel despre care meditează în rugăciunea Rozariului, ajutor prin mijlocirea Fecioarei Maria. Doar cine nu cunoaşte puterea acestei rugăciuni, nu se roagă sfântul Rozariu. Nenumărate sunt binefacerile pe care le primim prin această rugăciune. Părinţii dominicani, cei care au fost şi promotorii acestei rugăciuni, au o rugăciune specială de binecuvântare pentru cei care poartă coroana rozariului sau o recită. Această rugăciune cuprinde trei haruri speciale: primul har, o mai mare apropiere de Dumnezeu; al doilea har, apărarea de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi; al treilea, harul de a fi prezentaţi înaintea tribunalului lui Dumnezeu de către însăşi Fecioara Maria. Aceste haruri speciale cuprind în sine tot ce ar putea să aibă nevoie creştinul pentru a putea învinge lumea şi păcatul. „Cred că rugăciunea Rozariului este cea mai puternică împotriva diavolului şi a uneltirilor lui”, afirma părintele Gabriel Amorth, unul dintre cei mai mari exorcişti ai Bisericii Catolice. Deci? Avem „arma”, să o folosim cum trebuie şi vom învinge! Un exemplu grăitor de victorie împotriva diavolului şi a păcatului îl avem în viaţa fericitei Veronica Antal, o sfântă de la noi. Ea recita sfântul Rozariu în fiecare zi, iar în momentul în care a fost găsită moartă, într-o baltă de sânge, în porumb, strângea în mâinile ei coroana Rozariului. A învins ispita şi călăul prin puterea rugăciunii sfântului Rozariu.