Prezenţe digitale

Capacitatea noastră de socializare are o limită. Relaţiile care sunt într-adevăr semnificative şi dau ceva vieţii noastre sunt în număr restrâns. Ne putem aştepta să dezvoltăm legături productive, dar relaţiile noastre cele mai intime şi, prin urmare, cele mai profunde, nu se extind prea mult. Cu cât mai vastă este încrengătura de cunoscuţi, cu atât mai mult ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva calitatea şi sinceritatea legăturilor este compromisă. Faptul că acum nu mai e neapărat nevoie de un contact direct pentru a menţine şi dezvolta intensitatea unei legături a fost marele punct de sprijin pe care reţelele de socializare l-au exploatat. Declinul acestui mod de abordare are de-a face cel mai mult cu faptul că din ce în ce mai mult dispare comunicarea textuală şi se privilegiază cea vizivă. Această dezintermediere este uneori dusă până la a da impresia că persoana este în măsură să gestioneze şi să îngrijească fiecare contact în parte. Ceea ce e o totală amăgire. Devine din ce în ce mai comună ideea că o mai mare vizibilitate în mediul on-line înseamnă într-adevăr a fi în contact cu persoanele din cercul virtual. De fapt, este o autoconfirmare a convingerii că, în esenţă, e vorba de un profund sentiment al protagonismului şi nicidecum un progres. Poate evenimentele ultimilor doi ani ne-au făcut să regândim modul în care abordăm contactul uman. De la lipsa prezenţei fizice la nenumăratele variante de a fi undeva în mod digital, totul o să se imprime în mentalitatea comună şi o să se transmită generaţiilor următoare prin diferite comportamente sociale. Cel mai bine ar fi să se redea însemnătate timpului şi locurilor care întrerup amăgirile digitale şi care temperează convingerea că mediul on-line acordă şi confirmă valoarea.