Nemurire sau înviere?

Se pare că escatologia, adică discursul despre realitățile ultime, oscilează între două perspective: înviere și nemurire. Noi trebuie să credem în nemurirea sufletului sau în învierea trupurilor?

Întrebarea pune în dezbatere două escatologii diferite: cea greacă, întemeiată pe nemurirea sufletului, și cea iudeo-creștină, care proclamă învierea trupului.

Dacă luăm Cartea Înțelepciunii, vom da peste o continuă proslăvire a „nemuririi sufletelor celor drepți”. În 9,15 citim: „Căci trupul coruptibil îngreunează sufletul și trupul pământesc apasă peste mintea cu multe griji”, frază ce ne duce cu gândul la dualismul platonician psychè-sôma (suflet-trup). Și sfântul Paul le vorbește corintenilor despre „plecarea din trup” (cf. 2Cor 5,1.8-9). Totuși, în același context, apostolul afirmă că „avem o locuință de la Dumnezeu, o locuință nefăcută de mână, veșnică, în ceruri”, revenind astfel la învierea trupului.

Trebuie să recunoaștem diferența radicală dintre concepția iudeo-creștină și cea greacă. Pentru aceasta din urmă, incoruptibilitatea și nemurirea este o calitate metafizică „naturală” sau constitutivă a sufletului. Pentru viziunea biblică, în schimb, este har și dar, deoarece presupune comuniunea deplină cu Dumnezeu, participarea la viața sa într-o unitate desăvârșită. În Evanghelia după sfântul Ioan „viața veșnică” e sinonimă cu „viața divină”.

Cristos sădește un grăunte de eternitate și divinitate în corporalitate și temporalitate. Mai cu seamă odată cu Învierea sa, învierea devine perspectiva care explică cel mai bine escatologia creștină, fără ca prin asta să anuleze perspectiva sufletului nemuritor. Această viziune este ferm ancorată în antropologia biblică unitară: persoana umană nu e rodul unui amestec între trup și suflet, dar reprezintă o totalitate radical unitară de limită și de transcendență, de fragilitate și de „imagine” divină.

Tot sfântul Paul vorbește în 1Cor 15,42-44 despre „trup fizic” și „trup spiritual”. Trupul fizic are în sine un suflet și o interioritate proprie și reprezintă statutul prezent al persoanei. Trupul escatologic este spiritual în sensul că trupul fizic înviat va fi pe deplin pătruns de Duhul divin lucrător în Cristos înviat, principiu al transfigurării și comuniunii noastre cu Dumnezeu.