Maria, Mama Speranței

«La picioarele crucii, în timp ce-l vedea pe Isus suferind și murind, străbătută de o durere sfâșietoare, Maria repeta "da"-ul ei, fără a-și pierde speranța în Domnul. În travaliul acestei dureri oferite din iubire, devenea Mama noastră, Mamă a speranței» (Papa Francisc, Spes non confundit, nr. 24).

Trăim cu bucurie acest Jubileu al Speranței, convocat de Papa Francisc prin bula Spes non confundit – „speranța nu înșală” (Rom 5,5), din data de 9 mai 2024. În acest document, Sf. Părinte o evocă pe Maria în linii foarte realiste: „Speranța are în Născătoarea de Dumnezeu cea mai înaltă martoră. În ea speranța nu este optimism efemer, ci dar de har, în realismul vieții. Ca orice mamă, de fiecare dată când privea la Fiul, se gândea la viitorul său și în inimă îi rămâneau sculptate acele cuvinte pe care Simeon i le-a adresat în templu. Evlavia populară o invocă pe Sf. Fecioară ca «Stella Maris», un titlu expresiv al speranței sigure că, în evenimentele furtunoase ale vieții, Născătoarea de Dumnezeu vine în ajutorul nostru, ne sprijină și ne invită să avem încredere, să sperăm” (Spes non confundit, nr. 24).

Da, știm că, din cele mai vechi timpuri ale Bisericii, Maria este numită și invocată cu acest titlu, deoarece creștinii au văzut în Maria o călăuzitoare pe drumul vieții lor înnorate de tristeți, necazuri și încercări. În asemenea momente, avem nevoie de acei semeni care să ne fie adevărate lumini, să  ne întindă o mână de ajutor și să ne arate drumul drept spre seninul și lumina lui Dumnezeu. Cine poate fi pentru celălalt lumină? Cel care vede cu adevărat prin lumina divină, căci un orb nu îl poate conduce pe un alt orb, ne spune Cristos (cf. Lc 6,39).

În acest sens, Papa Benedict al XVI-lea, în enciclica Spe salvi, ne spune că „stelele luminoase„ ale vieții noastre sunt acele persoane care trăiesc în dreptatea și lumina lui Cristos, fiind astfel în stare să o dea și altora; da, numai cei care știu să absoarbă lumina lui Cristos vor deveni călăuze luminoase, stele de speranță, pentru ceilalți (cf. Spe salvi, nr. 49). Dar „care persoană ar putea fi o astfel de stea a speranței mai mult decât Maria? Ea, prin da-ul ei, i-a deschis lui Dumnezeu însuși poarta de intrare în lumea noastră, un Dumnezeu care se face trup, care își fixează locuința în mijlocul nostru, devenind unul dintre noi” (Ibidem).

Din ce se naște speranța în inima unui creștin? Din bucuria de a te ști mântuit și iubit de Dumnezeu, din pacea pe care ți-o dă lumina Sa. Putem afla acest lucru privind la chemarea Sfintei noastre Mame, așa cum sunt ele cântate într-un celebru imn al antichității creștine: „Imn către Maica lui Dumnezeu”, rostit în catedrala din Efes, cu ocazia Conciliului din 431, de către Sf. Ciril din Alexandria, când Maria a fost proclamată «Născătoare de Dumnezeu»:

«Bucură-te pentru noi, Marie, Maica lui Dumnezeu, mamă și fecioară, bogăție preacinstită de întreg universul, lumină neapusă, coroana fecioarelor, sceptrul adevărului neîndoielnic, templu indestructibil, casă a celor fără adăpost, tu, care l-ai adăpostit în sânul tău feciorelnic pe Cel fără de început și fără de sfârșit! Pentru tine Treimea Sfântă și adorată este preamărită, prețioasa Cruce este sărbătorită și adorată pe tot pământul! Pentru tine cerurile tresar de bucurie, Îngerii se veselesc, diavolii sunt doborâți, demonul ispititor a căzut din Cerul pe care omul, căzut în păcat, îl vede iar deschizând-se. Pentru tine lumea întreagă, sedusă de idoli, a ajuns să cunoască adevărul și Sf. Botez, dăruit credincioșilor cu untdelemnul bucuriei. Pentru tine au profețit profeții și apostolii au vestit mântuirea neamurilor, pentru tine morții învie și regii conduc popoarele în numele Preasfintei Treimi. Pentru tine, pe tot pământul, sunt înălțate biserici și națiunile păgâne se îndreaptă spre convertire. Pentru tine Fiul Unic al lui Dumnezeu a făcut să strălucească lumina Sa asupra acelora care stăteau în întuneric și în umbra morții.

O, ce minunăție dumnezeiască: ea este totodată Fecioară și Mamă! Cine ar putea fi rănit dacă el o înalță pe roaba Sa la demnitatea de Mamă?! Tot pământul tresaltă de bucurie.»

Maria, prima mântuită, este prima destinatară a bucuriei mântuirii și a adevărului dumnezeiesc. Dar ea se bucură pentru noi, fiii ei; ea ne deschide calea mântuirii și a adevărului, dacă ne lăsăm călăuziți de ea.