La sanctuarul din Cacica

Sunt fericit, nu îmi doresc nimica,


Dar simt că am ajuns la un liman,


Aici, la sanctuarul din Cacica,


Unde mă strigă Fraţii: Adrian!


 


Un Dumnezeu al celor vii


Pe mama Sa în braţe o ridică,


E numai suflet, funigei din vii,


O cântăresc, sburătăcind de frică.


 


Pe buze am răcoare de salină…


La Templu, pe copilă, Sfânta Ana


O duse… Vârsta mea declină,


O vară am nuntit în Canna.


 


De la Schimbare-i săptămâna.


Transfigurată-i faţa Lui de Fiu,


Se bucură văzduhul şi ţărâna,


Cea fără pată, nu are sicriu.


 


Nici inul, învelind un mort,


Şi nici funebră smirnă n-are,


Dar universu-i arcuieşte cort,


Iar luna-i stă, sub tălpile uşoare.