Isus - Scandalul speranței.

„A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit. Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu” (In 1, 11-12), și: „Iată, acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora în Israel și ca semn de contradicție – ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi – iar o sabie va străpunge sufletul tău” (Lc 2, 34-35).


Câți evrei nu a scandalizat Isus prin nașterea lui? Câți creștini și oameni de bunăvoință, surzi și orbi la nașterea lui, nici măcar nu sunt capabili, sau nu mai vor să se scandalizeze de misterul pe care-l celebrează cu mare fast în fiecare an!


Suntem săraci, nu-i putem primi pe refugiați, fie ei musulmani sau creștini; suntem săraci că nu mai avem după ce bea apă! Atunci de unde „1,3 miliarde de tone de alimente sunt aruncate anual la gunoi în întreagă lume? Europa este responsabilă pentru risipa a 90 de milioane de tone de bunuri de consum. Cum de România, una dintre cele mai sărace ţări din Uniune, îşi permite luxul de a renunţă anual la 5 milioane de tone de mâncare încă bună pentru consum? „Practic, la nivel mondial, din tot ce înseamnă risipă alimentară am hrăni toată populaţia de trei ori”. De unde fură zeci și sute de milioane de euro diferiți miniștri, reprezentanții neamului nostru? De la africani? Cătâ mită dăm anual ca să ne meargă mai bine decât vecinului? Nu se știe, pentru că este secret de Stat, mita este un lucru prea intim și rodnic ca să renunțăm la ea!


Suntem într-adevăr săraci? Da! Foarte săraci, săraci de iubire, suntem atât de săraci încât nu ne permitem să iubim, să fim darnici, să iertăm, că „lumea-i rea”, și vom fi tot mai săraci dacă nu ne vom lăsa scandalizați cât mai repede de Isus Cristos, speranța noastră, și nu mâine, ci acum, când Scandalul „a luat trup și a locuit între noi” (In 1, 14). Isus nu a fost trimis în lume să ne gădile orgoliul de a fi reușit cu orice preț să punem de toate pe masă și haine colorate, și papuci lăcuiți în picioare. El a venit să ne învețe că Împărtășania – Isus nu este numai acea ostie albă pe care o mâncăm la Sf. Liturghie, dar noi înșine, așa cum a fost și este El, trebuie să devenim împărtășanie cu ceilalți a ființei și a bunurilor noastre. De ce preferăm să împărtășim cele 5 milioane de tone de mâncare cu tomberonul și viermii, și nu ne deschidem baierele inimii să le împărtășim cu cei lipsiți? De ce preferăm să investim continuu în ferestre și uși sigure, lacăte și videocamere în fiecare ungher al casei, în loc să facem din casele noastre tabernacole pline de împărtășanie? Pentru că nu credem, și nu ne convine să credem într-un Dumnezeu atât de risipitor, care nu are limită în iertare, iubire și bunătate, și spunem prin comportamentul nostru că Dumnezeu este administratorul cel mai nepriceput care ar putea să existe pe acest pământ, și care nu are egal nici măcar cu cel mai netot om din lumea asta.


O, de ne-am scandaliza până în măruntaiele inimii, de ar tremura carnea pe noi în timpul acestui Crăciun la vederea atâtor săraci care ne trec prin față! Să-l rugăm pe Domnul să sfâșie nu numai cerurile, ci și inimile noastre, ușile caselor noastre, să ne scandalizeze într-atât încât să înțelegem odată pentru totdeauna că iubirea, împărtășania neîmpărtășită se va transforma încet încet în act de condamnare și scrâșnire de dinți... Să ne întrupăm noi înșine, asemenea Pruncului Isus în trupul săracilor, al celor bolnavi și nevoiași, al tuturor celor care au nevoie de mângâiere și speranță, pentru că „El însuși, pe lemn, a purtat păcatele noastre în trupul său pentru ca noi, murind pentru păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile [lui] ați fost vindecați” (1Pt 2 , 24).


Isus va fi scandalul speranței noastre numai dacă vom ști să lăsăm inima noastră să se tulbure și mână noastră încleștată să se deschidă spre dăruire, și dacă vom transmite această stare și celor din jurul nostru, formând astfel un cor de darnici și dărniciți în același timp.


„Și Cuvântul s-a făcut trup, și a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (In 1, 14). Crăciun binecuvântat!