Integrala Nicolae Steinhardt

Un eveniment cultural şi spiritual demn de laudă a avut loc la Facultatea Ortodoxă de Teologie din Cluj, înainte de ziua Neprihănitei Zămisliri, prezentarea integralei operei lui Nicolae Steinhardt, în 22 de volume, tipărite la Editura „Polirom”, în colaborare cu Mănăstirea „Sf. Ana”, Rohia. Prezenţa ierarhilor, ÎPS Andreicuţ, PS Iustin (care-i fusese stareţ lui N. Steinhardt la Rohia), PS Benedict, a numeroşi preoţi, între care Ioan Chirilă, Macarie Motogna, arhimandritul de la Mănăstirea „Sf. Ana”, teologi, studenţi, a conferit importanţa cuvenită evocărilor, portretelor, elogiilor făcute de o parte din cei pomeniţi. Astfel, am putut participa la un adevărat simpozion, coordonat cu tact de preotul Ştefan Iloaie. Nu au lipsit nici intervenţiile autorilor laici, care s-au aplecat cu atenţie şi pricepere asupra moştenirii culturale, creştin-formatoare a monahului de la Rohia, sau a ,,septuagenarului neastâmpărat’’ cum îi spusese cu afecţiune şi preţuire Al. Paleologu. Au vorbit despre figura luminoasă a lui Nicolae Steinhardt, Virgil Ciomoş, cadru universitar la UBB, Cluj, un apropiat al autorului Jurnalului fericirii, conf. univ. Florian Roateş, de la Universitatea din Baia Mare, care semnează mai multe titluri cu acest subiect, şi mai tânărul eseist Andrei Mureşan, remarcabil exeget în masiva lui lucrare Vârstele subversiunii. N. Steinhardt şi deconstrucţia utopiilor, toţi trei răsplătiţi cu distincţii binemeritate la încheierea simpozionului. A fost amintită şi contribuţia lui George Ardeleanu.

Munca în echipă cu editorii de la „Polirom” a universitarilor amintiţi mai sus, nu mai puţin a lui Ştefan Iloaie, şi el cu experienţă editorială la publicaţiile Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, au asigurat reuşita integralei N. Steinhardt. O reuşită incontestabilă, de unde nu au lipsit nici dificultăţile inerente unui asemenea efort cultural amplu. Totul posibil doar prin solidaritatea profesională şi morală dată de preţuirea omului şi scrisului celui care rămâne un reper moral şi spiritual. Un gânditor creştin cu deschidere ecumenică, evreu botezat în detenţie, cum ştim, un spirit liber şi plin de elan religios. Locul lui lângă Al. Paleologu şi Mircea Eliade mi se pare îndreptăţit, aşa cum au susţinut vorbitorii la acest simpozion.

Din parte-mi, am evocat întâlnirile cu monahul de la Rohia, trei de toate, figura sa carismatică, vizitele lui la Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului (pe atunci, încă nu era mitropolie), vizite precedate de scurtul popas la revista „Steaua”, unde era un colaborator de elită, ca şi Constantin Noica, de altfel. Nicolae Steinhardt mergea în audienţă la episcopul-vicar, Iustinian Chira, cel care, odinioară, stareţ la Rohia până în 1973, a riscat acceptând un fost puşcăriaş monah printre monahii de la Mănăstirea „Sf. Ana”.

Au fost marcaţi prin acest eveniment evocator-comemorativ cei 110 ani de la naşterea lui Nicolae Steinhardt şi trecerea lui acum 33 de ani la Domnul. Deşi nu ni se întâlniseră paşii pe coridoarele sau scările de la arhiepiscopie, mergeam şi eu în audienţă la pomenitul ierarh. Avea portretul lui Ioan Alexandru pe un perete, lucru care mă cucerise, din primul moment.