Gelozia - între adevăruri și mituri

Despre gelozie s-a scris foarte mult de-a lungul timpului, fiecare epocă, fiecare autor sau personaj, fiecare specialist exprimându-se în variate moduri sau expresii mai mult sau mai puțin convingătoare. Sfântul Augustin spunea că „acela care nu este gelos , nu iubește” iar filozoful și moralistul François de la Rochefoucauld era de părere că „în gelozie predomină iubirea de sine și nu dragostea față de altcineva”. Unii văd în gelozie o emoție umană normală pe care oamenii o experimentează în doze variate pe parcursul vieții; adesea se spune că un pic de gelozie nu face rău nimănui, dar în situații în care nu știm sau nu avem resursele psihice să o putem controla ea devine nocivă. Alții privesc gelozia ca pe un sentiment apăsător, ca pe o patimă care înăbușă glasul rațiunii și-l torturează pe om, formele paroxistice de manifestare a geloziei fiind comparate cu stări de nebunie sau  posedare demonică. În realitate, gelozia este o emoție complexă declanșată de spectrul pierderii unei relații afective intense, confortabile și securizante avute cu o persoană de referință din viața noastră. Astfel, putem vorbi de apariția geloziei la orice vârstă, dar de fiecare dată resimțită și manifestată diferit în trăirea personală și în relațiile cu cei din jur. La copii gelozia se manifestă cel mai des în două situaţii: într-o primă situație putem observa o grijă exagerată faţă de un nou-născut apărut în familie, când copilul caută să primească de la părinţi dragostea acordată fratelui sau surorii lui mai mici; în cea de-a doua situație gelozia se manifestă printr-o agresivitate a copilului îndreptată către fratele sau sora sa, din dorinţa inconștientă de a-l elimina şi de a deveni singurul receptor al iubirii și al securității afective. La vârsta adolescenţei, când apar așa-zisele crize de manifestare a identității personale, gelozia este generată de frustrarea sau incapacitatea adolescentului de a menține sau de a duce până la capăt o relație cu persoana iubită. În cazul adulților gelozia se manifestă diferit la bărbați și femei; psihologia evoluționistă sugerează că bărbații sunt mai geloși decât femeile în fața infidelității sexuale, în timp ce femeile sunt mai geloase decât bărbații în fața infidelității emoționale. Altfel spus, bărbații caută să controleze partenera și să se asigure că interesul acesteia se manifesta doar față de el (mai ales în plan sexual), în timp ce femeile devin obsesiv de posesive de teama că ar putea fi respinse de partener  sau de pierderea securității afective.





Când și de ce apare gelozia? De cele mai multe ori atunci când apare lipsa de încredere, rutina sau plictiseala într-o relație și care alimentează suspiciunea, infidelitatea sau indiferența din cadrul cuplului. Toate acestea generează un soi de anesteziere a sentimentului de iubire însoțită de stări de anxietate, teama de spectrul singurătății și de abandon. Toate împreună generează și alimentează diverse gânduri, scenarii, fantasme care cu timpul ne determină schimbarea comportamentului și a felului de a fi în conformitate cu acestea, culminând cu stări conflictuale, certuri, nemulțumiri, reproșuri, acuze, violențe domestice, despărțiri sau chiar divorțuri.





Mulți se întreabă dacă gelozia are vreun leac. Cu excepția copiilor unde gelozia are cauze care țin de manifestarea inconștientului și excluzând stările patologice, în majoritatea cazurilor leacul constă în felul cum ne educăm și cum ne dezvoltăm autocontrolul față de gândurile și reacțiile emoționale care generează stările de gelozie. Evident că sunt și persoane care au o predispoziție înnăscută spre suspiciune, îndoială, neîncredere în sine și în cei din jur, dar chiar și în cazul lor gelozia poate fi controlată și modelată prin educație, motivație și voință.





Momentul adevărului: Crezi despre tine că ești gelos? Dar cei din jurul tău ce cred? Ce te poate determina să lupți împotriva geloziei? Ce crezi despre cei geloși? Îi înțelegi sau îi compătimești? Până unde ai putea să suporți starea ta de gelozie? Dar pe a celui de lângă tine?





Epilog: Trebuie făcută o diferenţiere între gelozie şi invidie. Invidia este un sentiment  care exprimă nemulțumire, părere de rău, necaz, ciudă, ură, provocate de succesul, calitățile sau poziția/starea mai bună a altei persoane în raport cu sine; gelozia este o stare afectivă care întotdeauna se caracterizează prin teama de a pierde dragostea cuiva. Gelozia generează frecvent o combinaţie de furie, dependenţă, jignire şi nesiguranţă care culminează cu insecuritatea. Există o strânsă legătură între gelozie, imaginea de sine şi aspectul fizic al persoanei în cauză. Cu cât imaginea de sine şi aspectul fizic al persoanei sunt mai puțin pozitive, cu atât cresc șansele ca gelozia să fie mai mare. Poate de aceea Shakespeare spunea că „gelozia este un monstru zămislit prin el însuşi şi născut din el însuşi”. O fi sau nu adevărat? Dincolo de orice speculații, gelozia a însoțit viața omului în toate timpurile și adesea a fost condimentul, intriga sau motivul pentru care liniștea omului s-a transformat in... neliniște