Frumusețea Betleemului, plinătate a bucuriei
Persoanele duhovnicești, adică cele care au o oarecare tangență cu realitatea minunată a vieții spirituale, emană pe chipul lor o frumusețe aparte, iar această frumusețe, ne spune Sfântul minunilor, nu este consecința cosmetizării excesive cu produse sofisticate, ci rodul bucuriei (re)întâlnirii cu lumina harului sfințitor. De această bucurie au fost cuprinși magii la vederea acelei stele minunate care le-a luminat chipul și calea, în călătoria lor spre Betleem: „Când au văzut steaua, au fost cuprinși de o bucurie foarte mare” (Mt 2,10). Ne spune sfântul Anton: „Ia aminte că în aceste cuvinte ne este indicată o triplă bucurie, acea bucurie pe care trebuie să o experimenteze cel care recâștigă harul pierdut. (1) Trebuie să se bucure pentru că nu a murit, în timp ce se afla sub păcat de moarte, carevasăzică că ar fi fost condamnat pentru veșnicie; (2) pentru că a fost readus la starea de har sfințitor, fără a avea niciun merit; (3) pentru că, dacă va persevera, va fi condus în gloria cerească” (Predică la Epifania Domnului).
Dragi cititori, am putea să ni-l imaginăm pe Moise, bunăoară, al cărui chip strălucea, pe muntele Sinai, atunci când a primit tablele Legii. Dar la fel se spunea și despre sfântul Francisc, omul devenit rugăciune, care ieșea transfigurat de la întâlnirea cu Domnul. Cât despre sfântul Anton, contele Tiso, prietenul lui, ne transmite o mărturie nemaiîntâlnită: în timp ce medita cuvântul divin, în chilia de la Camposampiero, sfântul Anton are parte de o revelație particulară. Mărturisește acest conte faptul că o lumină puternică se întrezărea la fereastra chiliei unde se afla fratele Anton ca oaspete. Apropiindu-se, îl vede pe sfântul Anton în contemplație, în timp ce Isus îi coborâse în brațe, sub chip de prunc. Paradoxal, sfânta Clara din Assisi este patroana televiziunii, dar televizorul avea să se inventeze cu aproape șapte secole mai târziu, iar ea nu a avut vreodată posibilitatea de a atinge vreun ecran. Spre exemplificare, deschid o paranteză succintă. Într-o noapte de Crăciun, sfânta Clara era grav bolnavă și nu putea participa cu surorile ei la sfânta Liturghie, iar acest fapt îi provoca o tristețe cumplită. Atunci a început să se roage pruncului Isus, manifestându-i suferința. Când surorile s-au întors de la celebrare, sfânta Clara le-a povestit detaliat tot ce s-a întâmplat în timpul sfintei Liturghii de Crăciun. Văzând stupoarea acestora, Clara le-a mărturisit că Dumnezeu însuși i-a dăruit harul de a vedea proiectată pe peretele din chilia ei întreaga celebrare. De acest privilegiu sfânta Clara se va bucura și cu ocazia înmormântării seraficului Părinte Francisc.
Lumina stelei care îi călăuzea pe magi spre ieslea din Betleem le inundă chipul de bucurie, tot la fel cum lumina întâlnirii cu Dumnezeu, printr-un dialog secret, caracterizează existența acestor trei mari sfinți franciscani care au reușit să pătrundă într-o realitate nu tocmai ușor accesibilă tuturor, dar care s-au lăsat transformați de har, pentru a putea gusta din bucuria „veșniciei”.
În acea noapte, de acum două mii de ani, pe cer a apărut un semn care nu i-a putut lăsa indiferenți pe cei trei magi. În mod simbolic, magii aveau vârste diferite, aparținând raselor și culorilor cunoscute pe atunci, atrași la unison de splendoarea unui adevăr irezistibil, la care poți ajunge doar parcurgând un pelerinaj umil și perseverent, chiar dacă nelipsit și de momente de încercare. Ne aflăm, dragi cititori, înaintea a ceea ce poate reprezenta și pentru noi o invitație de a trece „dincolo”, și anume de a căuta dincolo de rezistențele rațiunii semne ale prezenței supranaturale ale harului care ne reînnoiește și ne luminează, ne transformă și ne înfrumusețează. Sfântul Anton ne amintește că bucuria este cea mai frumoasă caracteristică a unei credințe trăite nu ca o povară de purtat, ci ca un eveniment viu, o experiență personală a întâlnirii cu Cristos în sacramentul Reconcilierii, care ne eliberează de păcatul nostru și oferă plinătate relației noastre cu Dumnezeu și cu aproapele.
Crăciun binecuvântat de har!