Mai multe evenimente petrecute în ultima perioadă în viața Bisericii și a societății civile, de relevanță semnificativă, ne-au atras în mod deosebit atenția. De curând s-a încheiat Sinodul familiei la Roma, acolo unde s-a (re)simțit aerul colegialității și spiritul unității sinodale în jurul Sfântului Părinte Francisc. La sfârșitul acestui eveniment important pentru Biserică, Sfântul Părinte se exprima astfel: „Prima obligație a Bisericii nu este aceea de a împărți condamnări sau anateme, dar aceea de a proclama milostivirea lui Dumnezeu, de a chema la convertire și de a conduce pe toți oamenii la mântuirea Domnului”.
Pe de altă parte, tragedia petrecută la clubul „Colectiv”, în seara zilei de 30 octombrie, ne-a reconfirmat, dacă mai era nevoie, ce înseamnă incompetența, neglijența și iresponsabilitatea ce guvernează sistemul și instituțiile statului, ceea ce a condus la o dorința de schimbare radicală și necesară, nu doar din partea celor care ne guvernează, dar a noastră, a tuturor. Cooperarea, complicitatea și tolerarea corupției ne fac responsabili pe toți. Prin vocea preasfințitului Ioan Robu, arhiepiscop de București, s-a făcut parcă auzită căința și durerea unei întregi națiuni. Prezent pentru a-și exprima apropierea față de familiile îndurerate și pentru a-i încredința milostivirii Tatălui, în rugăciune, pe tinerii care și-au pierdut viața în acel loc, preasfințitul a mărturisit: „Am cerut ca Dumnezeu să îi ducă la lumina veșnică, iar pe cei rămași să-i mângâie. Trebuie să schimbăm ceva în modul nostru de a gândi și să acționăm. Înghițim neglijențele, corupția, șmecheria și credem că sunt nimicuri, dar ele pot fi criminale”.
Pornind tocmai de la evocarea acestor evenimente și evitând comentarii contigui, facem experiența a ceea ce înseamnă fragilitatea și finitudinea ființei umane, supuse mereu păcatului și greșelii. Toate acestea necesită lărgirea orizontului privirii noastre și îndreptarea ei spre cel care ne este Tată, spre milostivirea lui infinită. Doar simțind această mângâiere suavă, realizăm că, oricât de mult am fi supuși căderii, nu ne putem lăsa învinși de rău, dar ne putem încredința lui Dumnezeu, căci El purifică și reînnoiește viața și aspirațiile noastre. În acest sens, citându-l pe Martin Luther, „milostivirea lui Dumnezeu este asemenea cerului care rămâne stabil deasupra noastră. Sub acest acoperiș suntem în siguranță, oriunde ne-am afla”.
Este cum nu se poate mai potrivită intuiția profetică a Sfântului Părinte de a dedica un an special milostivirii divine, de a exalta măreția unui Dumnezeu care nu ne privește potrivit operelor noastre, dar potrivit milostivirii sale nemărginite. Milostivirea este cuvântul cheie ce caracterizează pontificatul Suveranului Pontif. Acest An Jubiliar extraordinar ne va face să intrăm în inima Evangheliei, pentru a cunoaște numele lui Dumnezeu. Ne va însoți pe parcursul acestui an o imagine sugestivă ce îl reprezintă pe Cristos, Păstorul cel Bun. Această imagine simbolică este însoțită de motto-ul ce revelează numele Tatălui și sugerează o invitație: „Milostivi asemenea Tatălui”. Opera aparține renumitului artist Marko Ivan Rupnik, preot iezuit. De inspirație antică, imaginea îl reprezintă pe Cristos, învingător asupra morții, ce coboară în adâncuri pentru a-i rechema la viață pe Adam și Eva. El, Bunul Păstor, merge în căutarea oiței pierdute; găsind-o rănită, o ia pe umerii săi. Adam din vechime recunoaște în noul Adam care îl răscumpără, în Cristos, prototipul, imaginea după care a fost creat. Cristos, trimis de Tatăl, își însușește natura noastră umană, merge în căutarea lui Adam, „ascuns”, după păcat, din cauza morții, în mormânt. În Cristos care își asumă fragilitatea umanității noastre și vine în lume, omul poate primi viața divină și să vadă totul cu privirea lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care privirile celor doi, a lui Cristos și a lui Adam, se intersectează, astfel încât formează o singura privire, prin prezența celor trei ochi, vizibili în tablou. Omul, atins de milostivirea lui Dumnezeu nu mai trăiește sub sclavia fricii, dar își regăsește demnitatea de fiu.
Dragi cititori, Sfântul Părinte va deschide pe 8 decembrie Poarta Sfântă, în amintirea celor cincizeci de ani care au trecut de la încheierea Conciliului Vatican II. Simbolic, va continua să bată la poarta inimii noastre, pentru a ne invita să-i răspundem lui Cristos care stă la ușă și dorește să intre pentru ne readuce la viața harului. Și la Bazilica Sfântului Anton din Padova se va deschide Poarta Sfântă, semn că milostivirea lui Dumnezeu nu cunoaște limite. Dacă cerul este milostivirea lui Dumnezeu sub care suntem în siguranță, atunci să-i pregătim și noi un loc lui Cristos, căci El dorește să vină sub acoperișul inimii noastre, pentru a-i oferi siguranța unei inimi curate. Să trăim Crăciunul sub privirile suave ale milostivirii lui Cristos, experimentând bucuria întâlnirii cu El! Crăciun binecuvântat și un An Sfânt plin de bucurie și pace!
Updated on 20 octombrie 2016