Forma întrebărilor

„Cine controlează întrebările dă formă răspunsurilor. Cine dă formă răspunsurilor controlează realitatea”. Aşa a răspuns un filozof contemporan, voind să descrie cum s-a comportat dezvoltarea mediului on-line în raport cu modul nostru de a percepe lumea şi relaţiile dintre noi. Dacă putem să trecem dincolo de convingerea că prezenţa digitală ne confirmă existenţa şi activităţile şi dacă putem să trecem de gratificarea aprecierilor digitale, suntem în măsură să avem o idee despre faptul că pentru mult timp am fost într-un miraj. Nu ne-am preocupat cu întrebări, pentru că toţi livrau ceva. Nu ne-a interesat dacă ceea ce primeam corespundea cu realitatea, pentru că atenţia nu era asupra lucrurilor din cotidian, ci asupra unui univers creat după nevoile şi aspiraţiile de a fi vizibili. Poate neatenţia asta nu a fost moştenită de toţi, dar a influenţat. Acum suntem într-o altă parte a discursului: fascinaţia după răspunsuri. Tehnologia joacă iar un rol esenţial. Pentru că trece de barierele aşteptărilor şi oferă mult, precis şi pe măsură. Ce facem noi cu răspunsurile care depăşesc aşteptările noastre? Şi ce facem când nu ştim cum să abordăm un răspuns? Partea despre controlul realităţii este cât se poate de reală şi departe de orice teorie a conspiraţiei. Important este să ştim să discernem, să fim inspiraţi în a pune întrebări şi a nu aştepta precis un răspuns, ci mai degrabă a merge în întâmpinarea lui printr-un efort stabil şi coerent. Noi suntem cei care confirmăm sau nu validitatea unui răspuns. A nu fi mulţumit este o opţiune care cere responsabilitate şi determinare. Nu doar simpla contestare sau o superficială nemulţumire. Cu cât suntem mai atenţi la ceea ce ni se comunică, cu atât mai mult vom şti să stăm în preajma adevărului.