Fecioara Maria, maestra rugăciunii

Răsfoind paginile Evangheliei după sfântul Luca, vom descoperi rolul pe care îl are rugăciunea în viaţa Fecioarei Maria. Evanghelistul ne prezintă o singură rugăciune pe care Maria „a recitat-o” pentru noi. Este vorba despre cântarea Magnificat. Însă nu este greşit să ne-o imaginăm pe Maria care se roagă zilnic, recitând psalmi ca orice evreu pios şi credincios.

Trei sunt momentele importante în care evangheliştii ne vorbesc despre rugăciunea Mariei: la Buna-Vestire, la nunta din Cana Galileei şi la Rusalii. Şi fiecare moment exprimă o „calitate” a rugăciunii Mariei.

Prin cuvintele: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” (Lc 1,38), Maria exprimă acceptarea voinţei lui Dumnezeu şi disponibilitatea ei de a face ceea ce îi place lui Dumnezeu. La nunta din Cana Galileii, prin cuvintele: „Nu mai au vin” (In 2,2), Maria ne învaţă să prezentăm cererile noastre lui Dumnezeu şi apoi să aşteptăm cu încredere răspunsul la aceste cereri. În aşteptarea coborârii Duhului Sfânt, în ziua de Rusalii, o găsim pe Maria în rugăciune, stând împreună cu cei unsprezece discipoli ai lui Isus: „Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui” (Fap 1,14).

Dar, indirect, am putea să mai surprindem o altă ipostază în care Maria are o atitudine de rugăciune: pe Calvar. Deşi Maria nu spune nimic, dar prin faptul că „stătea lângă crucea lui Isus” (In 19,25), ne învăţă că rugăciunea ne susţine în momentele de încercare, dar mai ales ne propune o formă nouă de rugăciune, cea a contemplaţiei. În Fecioara Maria putem găsi orice formă de rugăciune, deoarece ea este „cea plină de har” (Lc 1,28). Aceste afirmaţii nu sunt simple speculaţii făcute din pietate şi devoţiune, ci fac parte din magisteriul Bisericii. În Catehismul Bisericii Catolice găsim această afirmaţie: „Maria este Rugătoarea desăvârşită, figură a Bisericii” (CBC, nr. 2679).

Ca o adevărată maestră a rugăciunii, rod al acţiunii Duhului Sfânt, prin care Dumnezeu Tatăl a pregătit-o pe Fecioara Maria pentru misiunea ei de a-l naşte pe „Fiul Celui Preaînalt” (Lc 1,32), Maria rosteşte cea mai frumoasă rugăciune (cred eu) prin cântarea Magnificat. Această rugăciune pune în lumină toată trăirea Fecioarei în relaţiei ei cu Dumnezeu. Dacă Maria îl numeşte pe Dumnezeu „Mântuitorul meu, căci a privit la smerenia slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită” (Lc 1,47-48), acest lucru se datorează faptului că ea s-a declarat cu curaj „servitoarea” Domnului la Buna-Vestire (v. 38), iar Elisabeta a recunoscut-o ca fiind „binecuvântată între femei” (v. 42). Umilinţa Mariei nu este pusă în dubiu de cuvintele: „mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic” (v. 49), dar sunt în concomitenţă cu cele afirmate de înger: „la Dumnezeu nimic nu este imposibil” (Lc 1,37).

Rugăciunea Mariei a devenit rugăciunea Bisericii, iar noi găsim în Maria un sprijin concret prin imitarea ei. Să nu uităm că Mântuitorul Cristos ne-a spus că avem datoria de a ne ruga mereu, fără să ne descurajăm (cf. Lc 18,1), iar în această privinţă, Fecioara Maria ne-ar spune şi nouă aceleaşi cuvinte de la Cana Galileei: „Faceţi tot ce vă va spune!” (In 2,5).

Într-o cateheză despre rugăciune, papa Francisc ne vorbeşte despre Maria în acest fel: „Maria însoţeşte cu rugăciunea toată viaţa lui Isus, până la moarte şi înviere; şi, la sfârşit, continuă şi însoţeşte primii paşi ai Bisericii care se naşte (cf. Fap 1,14). Maria se roagă cu discipolii care au trecut prin scandalul crucii. Se roagă cu Petru, căruia i-a fost teamă şi a plâns. Maria este acolo, cu discipolii, în mijlocul bărbaţilor şi al femeilor pe care Fiul ei i-a chemat să formeze comunitatea sa”. Maria, „rugătoarea desăvârşită”, este pentru noi un exemplu de imitat în arta rugăciunii, prin care putem rămâne în iubirea lui Dumnezeu (cf. In 15,10). Pentru cei care o cinstesc pe Fecioara Maria, puterea rugăciunii ei de mijlocire este un ajutor sigur, fapt pentru care noi o invocăm: „Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre. Amin”.