Despre libertate interioară

Oare care sunt temerile noastre? Ne este teamă de foc, de cutremur, de inundaţii, de boală, de accidente, de singurătate, de moarte etc. Dar cel mai mult ne este teamă de „gura lumii”, de ceea ce alţii ar putea crede şi spune despre noi. Tocmai de aceea deseori nu reuşim să ne trăim cu libertate interioară viaţa, nu avem curajul să fim noi înşine. Mereu ne gândim mai întâi la reacţiile celorlalţi. Astfel ne justificăm pentru ce facem sau nu facem, răspundem aşteptărilor altora, întrucât nu vrem ca ei să-şi schimbe părerea despre noi.

În acest caz, ne-am putea întreba: atunci cine dă sens vieţii mele? Dumnezeu sau ceea ce spun alţii despre noi? Să ne verificăm. Ce reacţie avem când suntem vorbiţi de rău sau suntem acuzaţi pe nedrept? Dacă ne descurajăm şi ne supărăm este semn că ceilalţi dau sens vieţii noastre şi că mai avem de muncă pentru a fi liberi în interiorul nostru. În schimb, dacă cu adevărat Domnul dă sens vieţii noastre şi ne trăim existenţa în credinţă, atunci lucrurile se schimbă radical. Nu vom mai căuta să răspundem aşteptărilor celorlalţi, nu vom mai atrage atenţia asupra noastră, nu vom mai căuta să impresionăm pe nimeni. Nu vom mai fi interesaţi de ceea ce ceilalţi cred sau spun despre noi, nu vom mai fi interesaţi să răspundem aşteptărilor celorlalţi. Domnul dă sens vieţii noastre. În El ne găsim bucuria şi împlinirea. Dacă lumea ne va vorbi de bine sau de rău, va conta mai puţin. Vom fi liniştiţi, în pace şi liberi în interior. Domnul ştie de ce am făcut sau nu am făcut ceva. Asta ne ajunge. Fiecare este liber să interpreteze cum vrea, să spună ce gândeşte despre noi.

Pentru a creşte în libertate interioară este nevoie să privim la Domnul, care este liber în interiorul său. Nu răspunde aşteptărilor poporului şi nici nu le permite fariseilor şi scribilor să hotărască ce trebuie să facă el. Nu este interesat decât să-i fie plăcut Tatălui, înfăptuind în toate voinţa sa mântuitoare. De aceea nu se opreşte nici în faţa aplauzelor mulţimii şi nici nu se justifică în faţa acuzaţiilor fariseilor. Senin, liniştit, merge mai departe(cf. Mt 9,32-35).

 Aşa şi noi. Să nu ne construim viaţa noastră pe aparenţă, pe teama de a fi vorbiţi de rău de alţii. Ajunge că ştie Domnul adevărul. E motiv suficient pentru a fi mereu în pace.