Ce este aproapele meu?

„Dar iată că un învăţat al Legii s-a ridicat ca să-l pună la încercare, spunând: «Învăţătorule, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?». El i-a zis: «Ce este scris în Lege? Cum citeşti?». Acesta, răspunzând, a zis: «Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi!». El i-a spus: «Ai răspuns bine, fă aceasta şi vei trăi!». Acela însă, voind să se justifice, i-a spus lui Isus: «Şi cine este aproapele meu?»” (Lc 10, 25-29).

Cum citeşti ce este scris în Lege? Uite aşa citesc, Doamne! Atunci când mă apropii de cineva, sau cineva se apropie de mine, întâi şi întâi mă uit bine ce este, îl măsor de treisprezece ori din cap până în picioare, ca nu cumva să fac vreun pas greşit, şi să-mi fac vreun aproape pe cineva care nu merită această calitate. Evident, dacă este vreun om bogat, nu mă gândesc de trei ori să mi-l apropii, că nu se ştie niciodată când o să am nevoie şi eu de el; dacă însă este un sărăntoc, sunt atent, deoarece cu ăştia nu se ştie niciodată. Azi îi dau un deget şi mâine îmi ia toată mâna, aşa că e mai bine să fiu prudent, şi orice aş face, eu voi ieşi numai în pierdere. Mai bine o las baltă. Nu-i mai bine să vină vreun aproape al meu, mai milos, şi să aibă grijă de el? Evident, mai sunt şi alte cazuri. Dacă băiatul primarului e în pană, îl ajut, cum să nu-l ajut? Că am şi eu o fată şi poate, odată rezolvată problema, o să aibă şi el puţină recunoştinţă şi o să-şi coboare privirea spre ea, şi aşa am făcut o afacere bună. Te-am ajutat, acum mă ajuţi şi tu, şi o iei pe fata mea în căsătorie, aşa are asigurată şi ea o pâine mai albă până la adânci bătrâneţi. Dacă, în schimb, este băiatul vecinei văduve, cu perspective zero să devină cineva în viaţă, pun şi eu în practică porunca dragostei, şi-l las acolo, în mijlocul străzii, poate vine unul de seama lui şi-i întinde o mână. De ce să nu dau ocazie unuia asemenea lui să-i facă un bine?

Uite aşa citesc eu, Doamne, Legea ta. Adică acolo unde scrie cine este aproapele meu, eu citesc ce este aproapele meu, şi lucrurile merg bine. Îi selectez, Doamne, aşa cum fac şi cu gândurile mele: tu da, tu nu. Fac selecţie la sânge, ca să nu mă trezesc cu toţi oropsiţii lumii în jurul meu. Anturajul meu trebuie să se înscrie într-o lege numai de mine ştiută: să fie după chipul şi asemănarea mea, copii fidele, şi mai ales supuse.

Uită-te şi tu la Fiul tău, Isus, care de selecţie nu ştie nimic, şi citeşte Legea greşit! Şi-a ales aproapele după criterii ciudate, persoane cărora nimeni nu le dădea încredere. Nu ştia de Petru, că este un înfumurat şi că-l va trăda cu prima ocazie? Pe deasupra mai era şi pescar! Ce încredere să dai tu unui pescar? Să nu-mi spui că nu ştia nici de apucăturile lui Iuda! Mă întreb cum de a putut să facă asemenea greşeli colosale? Mă întreb cum de nu şi-a dat seama din prima că omul ăsta era feciorul Şarpelui care i-a înşelat pe Adam şi Eva, străbunicii noştri! Şi uite ce s-a întâmplat, dacă nu a avut pic de prudenţă! Ca să nu mai vorbesc de ceilalţi apostoli, unul şi unul! Dacă eram eu în locul lui, nu s-ar fi strecurat nici măcar unul dintre aceşti oameni fără caracter. Sigur, dacă nu găseam pe nimeni, duceam eu singur vestea Legii tale până la marginile pământului, dar în niciun caz nu încredinţam în mâinile unor asemenea oameni frumuseţea veştii celei bune. A plătit cu vârf şi îndesat pentru că s-a luat după tine, după cum citeşti tu Legea ta. Eu, în schimb, am criteriile mele, şi văd că funcţionează. E adevărat, nu vin mulţimile după mine, aşa cum merg după Fiul tău. Ascultă, Doamne, căci robul tău vorbeşte. Prima întrebare a ta, aşa cum fac şi eu, trebuie să fie: ce este aproapele meu? Şi nu: cine este?

În tinereţe am făcut şi eu câteva greşeli, şi îmi făcusem câţiva apropiaţi cu care îmi plăcea să stau, dar selecţia este selecţie, mi-am zis. Şi uite aşa, rând pe rând, i-am eliminat unul câte unul, pentru că nu se mai încadrau în criteriile mele, din ce în ce mai exigente. În sfârşit, dezamăgit de toţi, am ajuns la concluzia că cel mai potrivit aproape al meu tot eu sunt. Ce mai tura-vura: nu merită să dai orzul pe gâşte.

Eu, făcut după chipul şi asemănarea ta. Eu, şlefuit după chipul şi asemănarea mea. Învârtindu-mă singur în centrul meu, contemplându-mi lucrările şi mulţumindu-mi pentru ce am reuşit să realizez!