Cardinalul Dominique Mathieu, OFMConv.

Dominique Joseph Mathieu s-a născut la 13 iunie 1963 în Arlon, Belgia. Și-a început formarea în institutele catolice locale, iar apoi a intrat în noviciatul fraților minori conventuali în anul 1983. După profesiunea solemnă și hirotonirea preoțească, Mathieu a ocupat diferite funcții în cadrul Ordinului, inclusiv promotor de vocații, ministru provincial al Provinciei belgiene și delegat general al Ordinului. De asemenea, a deținut roluri semnificative în Liban, unde a fost membru al Custodiei Provinciei române din Orient și Țara Sfântă, iar mai târziu, asistent general pentru Europa Centrală. În anul 2021, papa Francisc l-a numit arhiepiscop de Teheran-Ispahan pentru catolicii de rit latin din Iran.

În timpul Consistoriului din 7 decembrie 2024, arhiepiscopul Dominique Joseph Mathieu, membru al Ordinului Fraților Minori Conventuali, a fost numit cardinal de către papa Francisc. Numirea sa fusese anunțată în precedență, la 6 octombrie 2024, după rugăciunea Angelus. Cu această ocazie, suveranul pontif a subliniat în mod deosebit că originea celor 21 de noi cardinali reflectă bogăția, diversitate și universalitatea Bisericii.

În interviul care i-a fost luat, cardinalul Mathieu reflectă asupra semnificației numirii sale, a vocației sale religioase și a serviciului său pentru Biserica universală.

Când a aflat de numirea sa, cardinalul Mathieu a fost surprins și emoționat, descriind momentul ca un amestec de trăiri puternice care „i-au făcut mâinile să tremure”. Noua sa funcție, pe care o consideră un act de slujire, a fost văzută ca o responsabilitate care îl invită să slujească Biserica universală, rămânând întotdeauna fidel vocației sale de frate franciscan. În viziunea sa, cardinalul a comparat această nouă slujire cu rolul său în diferite funcții în Ordin: definitor, asistent și definitor general.

Reflectând asupra vieții sale, cardinalul Mathieu recunoaște cum fiecare etapă a existenței sale a făcut parte din planul lui Dumnezeu, chiar dacă perioada copilăriei sale nu părea să indice o carieră ecleziastică. Familia sa, de fapt, a avut o legătură puternică cu religiozitatea, iar mai mulți membri ai familiei sale au fost preoți. Experiența educațională în școlile catolice din Bruges, un oraș cu o puternică tradiție religioasă, au fost cruciale în creșterea sa. Încă de la o vârstă fragedă, a simțit o puternică atracție pentru viața religioasă, ceea ce l-a determinat să urmeze calea Preoției și, mai târziu, să intre în Ordinul franciscan.

Vocația lui Mathieu s-a dezvoltat din experiența sa ca ministrant, dar mai ales prin întâlnirea cu spiritualitatea franciscană. Când avea doar cinci ani, o vizită la biserica conventuală a clariselor din Arlon l-a marcat profund, iar dorința de a intra în viața religioasă s-a maturizat în timpul adolescenței. Decizia sa de a deveni frate franciscan s-a concretizat atunci când a intrat în noviciatul fraților minori conventuali din Schwarzenberg (Germania) în anul 1983. De acolo, a urmat o formare religioasă și academică internațională la Roma, la Colegiul Seraphicum. Aici, spune el, a dezvoltat o puternică conștiință a valorii și bogăției trăirii în comun la nivel intercultural.

Când cardinalul Mathieu se gândește la spiritualitatea franciscană, el subliniază că a fost fascinat de fraternitate, de capacitatea de a trăi împreună, chiar și în diversitate, urmând calea lui Isus Cristos. Pentru el, spiritualitatea franciscană este în mod fundamental o călătorie de contemplare a lui Dumnezeu în creație și în oameni, învățând să persevereze în iubire, chiar și în fața dificultăților.

În ministerul său preoțesc și episcopal, cardinalul Mathieu a trăit momente de mare bucurie, dar și provocări. El amintește că slujirea sa pastorală de până acum l-a instruit să asculte cu răbdare suferința oamenilor (mai ales în taina Spovezii), ceea ce a dezvoltat în el o mare capacitate de empatie. Experiența sa în Liban și, ulterior, în Iran a fost marcată de un angajament pastoral profund. Când a preluat conducerea Arhiepiscopiei de Teheran-Ispahan, a văzut confesionalul ca pe „o grădină spirituală”, în care a acordat prioritate îngrijirii persoanelor aflate în suferință.

Motoul său episcopal, Deus meus in te confido („Dumnezeul meu, în tine mă încred”), reflectă încrederea sa totală în Dumnezeu, prezent în cele mai diferite situații ale vieții. Acest moto a fost pentru el o sursă de speranță și putere în depășirea dificultăților slujirii sale. Provocările lumii moderne, cum ar fi diversitatea culturală și pluralismul religios, sunt probleme pe care le consideră cruciale pentru Biserică, dar crede că sinodalitatea poate oferi răspunsuri eficiente pentru o Biserică mai incluzivă și mai policentrică.

Cardinalul Mathieu susține că misiunea Bisericii este de a ajunge la alții, în special la periferiile societății. În acest sens, Biserica trebuie să cultive deschiderea, așa cum au sugerat Conciliul al II-lea din Vatican și ultimii papi. Întâlnirea cu ceilalți, chiar și cu cei care sunt departe de credință, este o întâlnire care îmbogățește ambele părți, iar Biserica trebuie să asculte, să discearnă și să acționeze pentru a fi o mărturie concretă a iubirii lui Dumnezeu.

În contextul provocărilor actuale, cardinalul consideră că cea mai mare speranță a Bisericii este capacitatea sa de a rămâne autentică și credibilă, făcând față dificultăților lumii, fără a-și pierde identitatea. Misiunea sa, care se reflectă și în angajamentul său pentru o Biserică mai sinodală, vizează să fie o mărturie vie a iubirii și a speranței pentru lume.

În final, cardinalul Mathieu a adresat cuvinte de încurajare fraților și surorilor sale franciscane, invitându-i să continue pe calea sfântului Francisc și a urmașilor săi, lucrând pentru dreptate, pace și fraternitate, construind împreună casa comună, în respect reciproc și iubire.