Capela sacramentului Reconcilierii

În ultimul număr al revistei, am vorbit despre contribuţia artistică a lui Pietro Annigoni la Santo, prezentând succint şase dintre cele şapte opere realizate aici. A rămas „Întoarcerea fiului risipitor”, operă realizată în „Capela sacramentului Reconcilierii”, recunoscută de pelerini sub numele de Penitenzieria. Intrarea în capelă se face din Chiostro della Magnolia, o curte interioară foarte cunoscută datorită unei magnolii ce datează din 1810. Foarte frecventată în apropierea marilor sărbători, dar şi în alte perioade ale anului, în această capelă îşi găsesc liniştea sufletească mulţi pelerini, dar şi credincioşii din Padova şi împrejurimi, care au ocazia de a-şi mărturisi păcatele oricând doresc, deoarece fraţii sunt prezenţi zilnic între orele 06.30-18.30, cu o scurtă pauză de prânz.

Întorcându-le la artistul florentin şi activitatea sa, iată ce declara într-un interviu: „De mult timp doresc să am o credinţă precisă şi fermă, pe care, din păcate, nu pot mărturisi că aş avea-o. Oricum, sunt convins că este o aspiraţie pe care o împărtăşesc mulţi: să ajungem la certitudini. Iată, spuneam de curând, că această aspiraţie a devenit pentru mine o dorinţă sigură, aceea de a avea credinţă. Pictând sfinţi şi poveşti de sfinţi este poate modul potrivit de a căuta şi eu să-mi câştig un petic de cer”. Şi iată Cântecul lebedei, cum îi plăcea artistului să numească această operă, „Întoarcerea fiului risipitor”, care reprezintă, într-un fel, un răspuns la marea dilemă a credinţei. Opera a fost realizată cu multe dificultăţi birocratice şi tehnice, deoarece părintele Angelico Poppi îşi terminase mandatul de rector al bazilicii. În 1987, deja bătrân şi neputincios, artistul a pictat parabola tatălui milostiv, ce merge în întâmpinarea fiului ajuns aproape de casă. În chipul tatălui trebuie recunoscut chipul artistului.

În noiembrie 1988, Pietro Annigoni trebuia să se întoarcă la bazilica „Sfântul Anton”, pentru o ultimă verificare a operelor lui, dar nu a mai fost posibil, deoarece avea să moară în seara zilei de 28 octombrie. „Acum traversase acea intrare, încă misterioasă şi semiîntunecată în frescă, care ducea la casa Tatălui, dar pe care o căutase cu tenacitate de-a lungul multor ani din viaţa sa”, avea să mărturisească părintele Angelico Poppi.